Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble și el așa cum a umblat Isus.
(1 Ioan 2.6. NTR)
Rămânerea în Hristos și umblarea ca Hristos
Acestea sunt cele două binecuvântări ale noii vieți care sunt prezentate aici în unitatea lor esențială. Rezultatul unei vieți ÎN HRISTOS este o viață CA A LUI HRISTOS.
Față de prima dintre cele două expresii, RĂMÂNEREA ÎN HRISTOS, nu suntem străini. Minunata pildă a Viței și a mlădițelor, cu porunca însoțitoare RĂMÂNEȚI ÎN MINE, ȘI EU VOI RĂMÂNE ÎN VOI, a fost deseori o bogată sursă de învățătură și mângâiere pentru noi. Și, deși ne simțim ca și când am învățat imperfect lecția rămânerii în El, totuși am gustat ceva din bucuria care vine când sufletul poate spune:
Doamne, Tu știi toate lucrurile. Tu știi că eu rămân în Tine.
Și El știe cât de adesea înălțăm rugăciunea noastră fierbinte:
Binecuvântat Domn, fă-mi parte de o rămânere deplină, neîntreruptă.
Cea de-a doua expresie, UMBLAREA ÎN HRISTOS, nu este mai puțin semnificativă decât prima. Este promisiunea unei minunate puteri care va rezulta din rămânerea în El. Ca urmare a predării noastre pentru a trăi cu totul în El, viața Lui lucrează cu putere în noi așa încât umblarea noastră, expresia exterioară a vieții lăuntrice, devine ca a Lui. Cele două sunt legate inseparabil. Rămânerea în El precede întotdeauna umblarea în El. Și, de asemenea, o mai mare rămânere în El este precedată întotdeauna de dorința de a umbla ca El. Doar atunci când cineva își dă seama pe deplin de nevoia unei uniri sau doar atunci Dătătorul Ceresc este liber să dea plinătatea harului Său fiindcă vede că sufletul este pregătit să o folosească conform planului Lui. Când Salvatorul a afirmat DACĂ PĂZIȚI PORUNCILE MELE, VEȚI RĂMÂNE ÎN DRAGOSTEA MEA, El a vrut să spună:
Dedicarea de a umbla ca Mine este calea rămânerii depline în Mine.
Mulți vor descoperi că exact aici este cauza eșecului lor de a rămâne în Hristos; ei nu au căutat rămânerea având în vedere umblarea ca Hristos. Cuvintele apostolului Ioan ne invită să privim la cele două adevăruri în lumina legăturii lor vitale și a dependenței lor unul de celălalt.
Prima lecție pe care o învățăm este aceea că cine caută să rămână în Hristos trebuie SĂ UMBLE CUM A UMBLAT EL. Știm că e un lucru de la sine înțeles că o mlădiță face un fruct de același fel ca vița de care aparține. Viața viței și a mlădiței sunt complet identice, astfel că manifestarea acelei vieți trebuie să fie și ea identică. Când Domnul Isus ne-a răscumpărat cu sângele Său și ne-a prezentat înaintea Tatălui în baza neprihănirii Lui, El nu ne-a lăsat în vechea noastră natură să-L servim pe Dumnezeu cât de bine putem noi. Nu, în El locuia viața veșnică, viața divină, sfântă a cerului și oricine care este în El primește de la El aceeași viață veșnică în puterea ei cerească și sfântă. Prin urmare, nimic nu poate fi mai natural decât afirmația că cine rămâne în El, primind încontinuu viață din El, trebuie, de asemenea, SĂ UMBLE CUM A UMBLAT ISUS.
Totuși, această viață puternică a lui Dumnezeu nu lucrează în sufletul omului ca o forță oarbă, presându-ne ca, în mod inconștient sau involuntar, să acționăm ca Hristos. Din contră, umblarea ca El trebuie să fie rezultatul unei alegeri deliberate, având la bază o dorință intensă și fiind acceptată cu o voință puternică. Având această perspectivă, Tatăl ceresc ne-a demonstrat prin viața pământească a lui Isus cum trebuie să fie viața cerească atunci când se coboară în condițiile și circumstanțele vieții noastre omenești. Având același obiectiv în vedere, Domnul Isus - atunci când noi primim noua viață de la El și când ne cheamă să rămânem în El pentru a primi acea viață din belșug - ne arată viața Lui pământească. Și ne spune că noua viață ni s-a dat pentru a putea umbla cum a umblat El. Prin cuvintele VEȚI RĂMÂNE... DUPĂ CUM ȘI EU RĂMÂN... din Ioan 15.10, Stăpânul ia întreaga Lui viață pământească și face din ea, în mod simplu, regula și ghidul pentru întreaga noastră conduită.
Dacă rămânem în Isus, noi nu trebuie să acționăm altfel decât a făcut-o El. Expresia ASEMENEA LUI HRISTOS ne dă în câteva cuvinte binecuvântata lege a vieții creștine. Cel ce rămâne în Hristos, trebuie să gândească, să vorbească și să acționeze așa cum a făcut Isus; așa cum a fost Isus, TOT AȘA TREBUIE SĂ FIE ȘI EL.