Când lupta ți se pare mult prea mare,
Când noaptea-i mult prea lungă uneori,
De firul alb spre tine ce coboară,
Tu să te ții... un pas să nu cobori.

Când crezi că nu mai ai nici-o scăpare,
Gândește-te la jertfa lui Isus,
Scăparea ta-i la poala crucii Sale,
Îngenuncheat privind mereu în sus.

Când bezna nopții îți apare-n cale,
Când vre-o lumină-n capăt nu zărești,
Doar prin credință fii acela care,
Spre Cel ce e lumină tu pășești.

Când nu mai ai puteri, cere putere,
Și vei vedea cum mâna lui Isus,
Coboară... ca să ducă tot ce-n viață,
Pe drumul către ceruri ai de dus.

Rămâi doar treaz, rămâi mereu de veghe,
În toate izbăvire vei primi,
În orice timp, în orice clip-a vieții,
Cu tine pe-acest drum Isus va fi.

Și-atunci când lupta este mult prea mare,
Și-atunci când spui că tu doar singur ești,
În toate e cu tine, dar în toate,
Tu înspre ce... spre El doar să privești.

Și slava ce-i în veci nemuritoare,
A cerului, pe ce-o vei vedea,
Căci Domnul cu-ai Săi fii mereu și-arată,
În toate și în tot doar slava Sa.

El duce orice luptă pentru tine,
El merge-n fața ta mereu pe drum,
El n-a lăsat să fii singur o clipă,
Cu tine-a fost, cu tine-i și acum.