Azi hrănește cu credință, omul dinlăuntrul tău,
Căci se-apropie o vreme și un timp atât de greu,
De îți este ție hrană, tot ce Domnul a lăsat,
Până la a Sa venire, pe-al Său braț vei fi purtat.

Nu lăsa să te hrănească, lumea cu-amăgirea sa,
Este-o hrană-n încercare, care te va scufunda,
Este-așa de sclipitoare, vrea azi ca să te orbească,
Ca privirea ta pământul, ce sclipește să privească.

Este hran-otrăvitoare, care te va-ndepărta,
Chiar de cale-adevărată te va duce-n lumea rea,
De-adevăr mult mai departe, te va duce-acel venin,
Care lumea îl aruncă, să-ți aducă doar suspin.

Astăzi harul peste tine, l-a lăsat ca să hrănești,
Omul cel de dinăuntru, cu puterile cerești,
Cu nadejde și credință, și cu arma cea divină,
Care este ea iubirea... . inima să-ți fie plină.

Dacă vei iubi în viață, cum și Domnul a iubit,
Vei putea să ierți și gura, care te-a batjocorit,
Vei putea ierta și mâna, care pietre-a aruncat,
Vei putea de tu în viață azi iubești cu-adevărat.