Pe drumul care duce către Tine,
Adesea cad înfrânt de oboseală
Mă lupt mereu cu răul ce e-n mine,
Cu valurile înfuriate care dau năvală

Mi-a căpătat fisuri vasul ce-aveam,
Simt că slăbește din a mea putere,
E lupta prea înverșunată și mă tem
Că voi cădea răpus de istovire.

Văd cum vrășmașul vrea să dea târcoale,
Săgeți ce zboară stol spre-o țintă fixă,
Dar, Doamne, cred că peste a lor putere
E Mâna Ta de Dumnezeu ce stă întinsă!

Știu sigur că Tu nu mă părăsești,
Chiar de-s căzut, Tu-mi dai din nou avânt
Înalț a mea rugă spre cer și-aștept
Să Te cobori prin Duhul Tău cel sfânt.

Să îmi redai tăria de-a lupta,
De-a fi biruitor prin tot ce vine,
De-a sta neînfricat când lupta-i grea
Și de-a mă-ncrede pe deplin în Tine.

Prin numele Tău pot primi putere
Să-naintez prin orișice furtună,
Nu vreau ca să mă las nicicând de Tine
În drumul meu să mergem împreună!

Iar Fața Ta străluce peste mine
În clipa bucuriei, dar și a încercării
Ca izbăvirea ce prin Tine vine
Să o vestesc ca har al îndurării!

Ca Tine nu ne poate nimeni izbăvi,
De-aceea binecuvântat să fii pe veci!
Te vom lăuda atât cât vom trăi,
Sprijin în orice vreme, Tu ne ești!


Amin

iulie 2021