Ce toamnă mistuită-n lacrimi,
În deznădejdi, frică și minciună,
De ciuma ce bântuie sub streașini,
Valul morții nu se mai termină!
Neagra noapte încet ne înghite,
Ne ia rând pe rând în cohorta sa,
Și nu -i nimeni, nimeni să ne-ajute,
Doar la Tine avem speranța!
Doamne, în marea Ta îndurare
Oprește molima, valul morții,
Ai milă de noi, de fiecare,
Ajută-ne să nu pierim cu toții!
Te rugăm fierbinte Părinte drag,
Noi cei făcuți după chipul Tău,
Întoarce-Ți Fața către cei bolnavi,
Și facă-se voia Ta de Dumnezeu!

Amin!