Arată-mi, Doamne, calea când noaptea e adâncă,
Când ceața mă-nconjoară și nu Te pot vedea,
Întinde-Ți, Doamne, mâna și trage-mă pe stâncă,
Mă fă să văd în beznă cum strălucește-o stea.

Tulburătoare valuri se-amestecă cu mine,
Luceafărul de seară de mult s-a-ntunecat,
Mă înspăimântă gândul să nu Te văd pe Tine
Când vasul vieții mele de vânturi e purtat.

Rămâi cu mine, Doamne, căci nu mai am speranță,
Puterile mă lasă și mă aplec să mor;
Dă-mi Tu nădejde iarăși și-n suflet siguranță,
Dă-mi Tu din nou viață, fii Tu învingător.