Pe geamăt înnădesc un Cântec Nou
Cum n-am putut să-l țes printre plăceri
Și mă întorc vâslind pe-al său ecou
La țărmul părăsit de mine ieri.

Ce unde limpezi, valul triluit!
Lovesc în pânze brize de oftat,
Este avântul meu spre infinit,
Spre Ținta la care am alergat.

Din adâncul lacrimii salvată,
Cu lutul moale, bun de prelucrat,
Meșterul Olar m-a pus pe roată,
Mă face vas de cinste, minunat.

Chiar pot fi fericită în dureri
Când lutul dă o vamă zi de zi,
Dar sufletul e mai bogat ca ieri
Și pot conta pe-aceste bogății!

Pe geamăt înnădesc un Cântec Nou,
Un imn de slavă pentru Împărat
Și mai trudesc vâslind pe-acest ecou
Spre Ținta la care am alergat.