E iar Crăciunul, zi de bucurie!
Şi pe la case pline de lumină
Se vede bradu-mpodobit cu becuri
Vestind o sărbătoare cu renume.

Cu cozonacii aburind pe masă,
Şi cu bucatele atent alese,
Creştinul nostru aşteaptă iar momentul
Să se distreze iarăşi la chermeze.

Dar mă întreb acum cu-ngrijorare:
Câţi dintre noi făcutam ca şi dânsul?
Şi câte oale pline de sarmale
Ne-aşteapt-acasă pentru marţi, pe miercuri...

Ce-nseamnă oare pentru noi Crăciunul,
Şi cum ne pregătim de sărbătoare?
La iesle ne aşteaptă Pruncul,
Ca Lui să ne-nchinăm cu adorare.
(Ca să ne dea viaţă şi salvare)

Şi dacă azi când Îl priveşti în faţă,
Când vii la ieslea Lui să i te-nchini,
Nu simţi iubirea Lui cum se revarsă,
Proşterne-ţi inima şi dă-io Lui. Amin.