"Cine aduce mulțumiri, ca jertfă, acela Mă proslăvește... " (Psalm 50:23)

Nu merit, Doamne, nu, nici pe departe
Tot ce mi-ai dat, îmi dai şi îmi vei da!
Dar Tu eşti Bun, Milos şi, ca urmare,
Din veşnicii ai hotãrât aşa...

Ţi-aduc ofranda închinãrii mele,
Cu gânduri şi cu simţuri sufleteşti!
Nu pentru daruri Te iubesc, Pãrinte,
Ci, pentru cã mi-ai spus cã mã iubeşti!

Tu, Cel mai mare eşti şi-atotputernic
Când Tu conduci şi stele şi Pãmânt!
Îndreaptã-mi ochii cãtre-mpãrãţia-Ţi
Spre care îmi doresc sã mã avânt!

Cei mulţi fug şi se-mpiedicã de rãul
De care-s urmãriţi şi se-ngrozesc;
Tu, suflete, tu, binecuvânteazã-L
Pe Domnul, Împãratul tãu ceresc!

Tu, credincios eşti, Doamne-n orice vreme
Şi îi pãzeşti, pe cei ce se pãzesc.
Aşa cã voi rosti, fãr-a mã teme,
Cuvântul cel mai mare: MULŢUMESC!

Tu eşti izvor de binecuvântare,
Tu, Tatã Preaiubit şi numai Tu!
Iar, dacã mã trimiţi în vreo lucrare
Cum aş putea sã Îţi rãspund eu: "Nu!"?

Ne iartã, Dumnezeule, cãci iatã:
Cãdem ades şi ne mişcãm greoi;
Azi Îţi mãrturisim încã o datã
C-atâta har ai risipit cu noi!

O, cât de minunat este cu Tine,
Şi cât de bine e-n prezenţa Ta!
Fã-mã, dar, vrednic, ca în orice vreme
Sã pot, Isuse-a Te glorifica!