La tronul Tău de har, și de-ndurare,
Venim, Părinte Bun, în umilință,
Cu rugăciunea noastră arzătoare,
Și-Ți cerem astăzi sfântă biruință

Peste necazul care greu apasă
Pe Daniel, de-atâta vreme-ncoace.
Te rog să-i spui că mâna Ta nu-l lasă,
Căci ai cu el un legământ de pace.

Că Tu, care ești Tată-al îndurării,
Și Dumnezeu oricărei mângâieri,
Îl ții de mână-n ceasul încercării,
Și-i dăruiești din Tine noi puteri.

Noi îndrăznim la Tine, căci ne doare,
Și-ntindem mâinile după-ajutor,
Te implorăm să-l scoți din încercare,
Să-l urci în carul Tău biruitor.

Și scumpă-n ochii Tăi să-i fie viața,
Căci anii Tăi sunt fără de sfârșit,
Binevoiește, luminează-Ți fața
Și peste el, al nostru Domn iubit.

Căci suntem toți un abur care trece,
Și ne uităm la mâna Ta cu dor,
Să-ndepărteze umbra morții rece;
Zi un cuvânt de viață dătător.

Că-n veci nu Te va lăuda țărâna,
Ci noi, cei vii, prin haru-Ți izbăviți;
Te așteptăm, întinde-Ți, Doamne, mâna,
Adu-Ți aminte de ai Tăi iubiți.

Dar, proslăvește Numele Tău mare
Prin tot ce-n viață ne îngăduiești,
C-avem în Tine-o siguranță tare:
Tu, niciodată, nu ne părăsești!