NU VOI ÎNCETA...

Nu voi înceta să-İ dau onoare
Celui ce din hău m-a ridicat,
Celui care-mi dă scăpare
Şi mă ajută-n orice încercare:
E Tatăl Creator în veci glorificat.

Nu voi înceta să cred în nemurire,
În Ierusalimul plaiului ceresc
Acolo voi avea o veşnică unire
Cu-Acel ce-mi este Domn şi Mire
(În Legea Lui mă odihnesc)...

Nu voi înceta să las în mine
Voinţa Lui să-mi fie far
Să ştiu ce-i rău şi ce e bine
Ce-i demnitate, ce-i ruşine
Ce e curat şi ce-i murdar.

Voi continua să iau din Carte
Comoara de poveţe şi lumini
Ea-mi spune de viaţă şi de moarte
Şi cum să am de ceruri parte
În mediul purităţii ca de crini.

Când solii urii vin s-omoare
Credinţa-n viaţa de apoi
Le spun că nimenea sub soare
Să-mi fure crezul nu e-n stare
Că-n mine-i Harul dat - şuvoi.

Nu voi înceta să dau de ştire
Tuturor pe care-i întâlnesc
Că doar a Cerului Oştire
Poate învinge-o-mpotrivire,
Poate-nfrunta un duh lumesc,

Că nu există-n lumea mare
Pace mai profundă ca-n Isus
Şi că acel ce-n viaţă n-are
Prezenţa-İ binefăcătoare
Va regreta nespus...nespus.

Să-mi dea tot aurul din lume
De Domnul vieţii nu mă las
Doar El e-n stare să mă-ndrume,
Să-mi dea cerească-nţelepciune
Şi să mă scoată din impas.

Sunt hotărât: mă duc ’nainte
Sunt animat de-un ţel preasfânt
Cu mine-alături e-un Părinte
Ce-mi dă curate-nvăţăminte
Să pot să-nfrunt al lumii vânt.

Mereu îmi voi deschide fiinţa
La tot ce-i pur, tot ce-i divin
C-aşa îmi satur conştiinţa
Şi îmi asigur biruinţa
În viaţa mea de pelerin.

dec. 2006