Cu cât ne temem mai mult de a purta cruci, cu atât mai mult avem nevoie de ele. Prin urmare, să nu cădem într-o deznădejde fără speranță atunci când mâna lui Dumnezeu le face să apese greu asupra noastră. Mai degrabă ar trebui să judecăm amploarea bolii noastre prin severitatea remediilor pe care Doctorul nostru spiritual vede de bine să ni le aplice. Cu adevărat suntem foarte bolnavi, iar Dumnezeu foarte îndurător, dacă, în ciuda împotrivirii noastre ar trebui să găsim un belșug de dragoste, de mângâiere și de încredere și să spunem împreună cu apostolul Pavel:
Întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.
Ferice de cei ce plâng și care, după ce au semănat cu lacrimi, vor secera cu o bucurie de nespus recolta vieții veșnice.
AM FOST RĂSTIGNIT ÎMPREUNĂ CU HRISTOS spunea Pavel. Cu Mântuitorul nostru suntem noi legați de Cruce, și harul Lui este cel care ne leagă acolo. De dragul lui Isus nu vrem să abandonăm Crucea, întucât, fără ea, nu-L putem avea pe El.
O, Trup scump care ai suferit, în care și împreună cu care suntem uniți pentru totdeauna, dă-mi, împreună cu Crucea Ta, duhul de dragoste și lepădare de sine. Învață-mă să mă gândesc mai degrabă la privilegiul de a suferi împreună cu Tine decât la chinurile suferinței. Ce pot eu să sufăr ce Tu nu ai îndurat deja? Sau, mai bine zis, cum îndrăznesc să vorbesc despre suferință, când îmi aduc aminte ce ai răbdat Tu pentru mine? O, om slab, taci! Privește-L pe Stăpânul tău și taci! Doamne, învață-mă să Te iubesc și nu mă voi teme de nicio cruce. Atunci vină orice-ar veni - DURERI MARI ȘI AMARE- nu voi avea de purtat mai mult decât ceea ce sunt gata a purta, cu bucurie.