Ce e dincolo de-albastru,
Dincolo de nori și zări?
Ce-mi răspunde mândrul astru
Oglindit pe-ntinse mări?

"E mai mult decât poți gândul
Să-l străbați tu limitat!",
Îmi ajunge din străfundul
Cerului un gând curat.

"E mai mult decât ce văzul
Poate liber contura,
E mai mult decât ce-auzul
Poate sincer asculta!

Nu-i tablou pictat să poată
Fi asemuit cu-acel
Veșnic loc, ce-un veșnic Tată
L-a creat în tainic fel!

Nu e vers să poată scrie
Despre țărmul glorios
Din cereasca-mpărăție,
Din tărâmul luminos!"

Ce e dincolo de lume,
De nimicnicia ei?
"Este Cineva anume,
Ce-i mai mare între zei!

Este Unul care poate,
Care știe absolut,
Care vede și străbate
Dincolo-n necunoscut".

Ce e pulsul ce-mi trezește
Inima din piept mereu?
"O dovadă: te iubește
Și pe tine Dumnezeu!"