Alt val lovește-n barca noastră
Aflată-n largul lumii noi,
Și nu mai bate la fereastră,
Ci urlă declarând război.

Ce val lipsit de indulgență!
Lovind isteric, convulsiv,
Ne poruncește reverență
Impunător, convins, nociv.

Am navigat pe ape line,
Crezând utopic pacifist,
Când în adâncuri reci, meschine,
Vuia un plan neomarxist...

Ne-au construit un vis de spumă,
Clădind în noi un fel de-a fi,
Făcând din viață-un scop de gumă
Întinsă-n noi ideologii.

Ce îndrăzneț, să crezi că mâine
E-un veșnic azi, cu gust de ieri!
Am fost mințiți cu-o falsă pâine
Și iluzorii adieri...

Catargul scârțâie de zile,
Iar pânzele încrederii
Se rup, lăsând în urmă mile,
În amintirea-nfrângerii.

Strigăm: "Pământ!", dar ceața sumbră
Ne-nșală ochiul muritor,
Căci nu-i decât o altă umbră
A unui gând sculptat în nor.

Și totuși, de-am vâsli în ciuda
Durerii care-i prinsă-n rol,
Am realiza cu toată truda
Că SOARELE e tot acol'!

Speranța nu îmbătrânește,
Chiar și-ntr-un spațiu efemer! ...
Când fiecare val lovește,
Ne vrem mai mult legați de CER.