Ţi-am promis că voi sta în spărtură
În veacul acesta agnost
C-am să fiu un ciot de Scriptură,
Epistolă vie, cu rost.

Ţi-am promis că voi fi alinare
Celui mai schimnic orfan
Voi rupe un strop de-ndurare
Din Tine,-al iubirii ocean.

Nu voi pune o rece glazură
Şi nici un petec bombast
Pe rana fără măsură,
Pe-un suflet cu ochiul agast.

De-aş fi un apostol ciudat
Ciubăru-mi prin arşiţi purta-voi
Şi chiar un lepros lepădat
Cu lapte din cer adăpa-voi.

Ţi-am promis şi voi fi ce-am promis!
Din pomul bogat de la cruce
Tăia-voi un ram de-ametist
Şi-n lumea nevoii-l voi duce.