Pe oceanul vieții

Pe oceanul vieții tale
Navighezi, s-ajungi la mal.
Nu-i ușor, pentru că-n cale
Întâlnești val după val.

Valuri vin spre barca mea
Și mi-e teamă, greu și frig!
Cine m-ar putea vedea,
Eu la cine pot să strig?

Ca un ghem m-am strâns în barcă,
Căutând cu ochii-n zare,
Dar nu-i nici un far și parcă
Nici o șansă de salvare.

Nici o voce nu se-aude,
Valuri vin, iar Cerul tace,
Întunericul pătrunde
Sufletul străpuns de ace.

Iar deasupra-atâtea stele
Îmi șoptesc în neagra noapte!
Plutesc gândurile mele
Să-nțeleagă-aceste șoapte.

— Tu te temi, copilul Meu?
Câte valuri or să fie,
Eu te voi păzi mereu,
Căci sunt Domnul, ce te știe.

Nicidecum n-am să te las,
Îți trimit a Mea salvare,
Îndrăznește, înc-un pas,
Să nu cazi în disperare.

Am pornit din nou prin valuri,
Tot vâslind cu-a mea bărcuță;
Inima-mi sălta în haruri
Strânse ca-ntr-o cămăruță.

Acum știu că sunt cu Domnul,
Care nu mă părăsește
Și să mă feresc de somnul
Care doar mă amăgește.

Căci aproape e limanul!
Chiar de valu-i înspumat,
Domnu-ți mângâie aleanul,
Domnul nostru-i minunat.

Amin!

24/11/2021 Dumbrăveni, Suceava