Astăzi curg așa șuvoaie, vremuri grele... vin și vin,
Suferințe ce au gustul, cum e gustul de pelin,
Dar oricât e de greoaie, astăzi vremea-n drumul meu,
Sfântule! ! ! ... întotdeauna, ultimul cuvânt e-al Tău.

Vin urgii, vin valuri multe, spaima azi a aruncat,
Groaza morții ce pământul cu o teamă la-mbrăcat,
El se zbate căci Isuse, este-un timp atât de greu,
Dar întotdeauna Doamne, ultimul cuvânt e-al Tău.

Suflete plâng de durere, zâmbete încet se sting,
Sunt copii ce-și pierd părinții, și părinți sunt mulți ce plâng,
Să oprești aceste toate, pentru Tine nu e greu,
Căci Isuse-ntotdeauna, ultimul cuvânt e-al Tău.

Chiar de se ridică munții, niciodată n-ar putea,
Să împiedice lucrarea, care este doar a Ta,
Căci pe-ntreg pământul Doamne, dar și-n ceruri e mereu,
O putere care-i vie, este ea-n cuvântul Tău.

E puterea ce ridică, prin cuvânt tot ce-i căzut,
E puterea ce aduce, pe-al Său drum un fiu pierdut,
Ea desparte chiar și marea, pentru El nimic nu-i greu,
Poate toate să oprească, ultimul cuvânt e-al Său.

Lupte multe vin în cale, parcă sunt fără sfârșit,
Se-aud zgomote de arme, în războiul ce-a pornit,
Ooo... Isuse... lupta-i mare, uneori e-atât de greu,
Dar noi știm că-n orice luptă, ultimul cuvânt e-al Tău.

Poate ca să vin-adâncul, cu o-ntreagă el oștire,
Să întunece pământul, cu durere... cu orbire,
Să-l distrugă el nu poate, căci în toate și mereu,
Preamaritule din ceruri, ultimul cuvânt e-al Tău.

Să-l rostești... am vrea toți astăzi, să oprești tot ce-a pornit,
Foametea... urgia... vremea, ce e grea Isus iubit,
Ultimul cuvânt el este, numai în puterea Ta,
Tu rostește-l dar în toate, să se facă voia Ta.