Nădejdi cerești

Am fost creați din infinit,
Țărân-având drept casă,
Cu colorituri de granit
Ne-am îmbrăcat în viață.

Cu gândul pironit în Sus
Ca un fulger printre stele,
Vrem să fugim spre Paradis
Opriți de lanțuri grele.

Desfă-ne, Doamne, sufletul,
Să fim curând Acasă,
Având ca vreme infinitul
Și Pacea veșnic gazdă.

Mie dor de oștile cerești
Și de Hristos ca Rege,
Aș vrea în coruri îngerești
Să mă desfăt cu note.

Mai e un pic de timp nătâng
În lumea asta oarbă
Și voi păși spre veșnic crâng,
Având slava drept haină.

Lumini ce-s pline de splendori
Se-aștern în fața noastră
Și strălucesc ca niște sori,
Chemând spre Patria cerească.
Simion Ioanăș