Mamei România!

A adormit poporul brav de altă dată,
cu stema Țării prinsă-n poartă
de credincioșia luminată?
A obosit poporu-atât de credincios
în cântul rugăciunii bucuros?
A mai rămas doar bâtul fără steag,
ce îl purta în sân, poporul credincios de altă dat';
s-au astupat potecile spre vitejie,
cuvintele credincioșiei?
Ce-a mai rămas din jertfele aduse Țării,
din biserică, cetatea Luminării
în viața ta, popor atât de-ngrijorat?
Unde îți e promisiunea ce, țării, credincios i-ai dat?
Se clatină hotarul fără vitejie,
când mame-și plâng copiii plecați în pribegie.
Adulmecă dușmanul instabilitatea,
poporu-și scaldă-n lacrimi, realitatea;
-Voi, mame, tați, bătrâni, copii,
fiți trâmbițe poporului, să fie vrednic de cei vii!
Să-și poarte-n suflet, sfânt-credincioșia,
pe fața celei mai frumoase mame: România!

Alexandrina Tulics, 25 noiembrie 2021- Delafield