Zbor pe aripi de iubire, tot din ea eu mă hrănesc,
Și din răsărit de soare, eu în zborul meu... iubesc.

A ei picuri sunt ca roua, sclipitori și hrănitori,
Acei picuri de iubire, îmi aduc mereu fiori.

Zbor spre zarea cea albastră, unde are un sfârșit,
Și speranța... și nadejdea, căci acolo-i infinit.

Infinitul care este, astăzi viu în visul meu,
Ce-i pe aripi de iubire, el în zbor spre Dumnezeu.

Zbor spre locul unde-ncepe, focul de iubire-aprins,
Vreau s-ajung unde e para, cea mai mare-n... Paradis.

Am un dor ce nu mă lasă, aripile să cobor,
Este plin de o iubire, ce mă ține-ntruna-n zbor.

Zbor spre marea întâlnire-n, clipa care ea va fi... .
Numai una... cea cu Domnul, când în ochi îl vom privi.

Și atunci... sfârși-vor toate, chiar și zborul meu spre El,
Dar iubirea... niciodată căci iubesc un Dumnezeu.

Și-nspre El mi-e astăzi zborul, plin de-al dragostei fiori,
Ca și sunetul sub lun-a, corzilor vii de viori.

Care cântă o cântare, de iubire și de dor,
În parfumul de iubire, înspre dragoste eu zbor.

Zbor spre Domnul, zbor acasă, doar pe aripi de iubire,
E iubirea care mie, îmi aduce-o nemurire.

Sunt acele aripi care, adăpost îmi sunt mereu,
Zborul meu azi niciodată, nu-i pe ele... zborul greu.

Căci iubirea ce-i aprinsă, viu îmi ține visul meu,
Cel de-a fi o veșnicie, eu cu El... cu Dumnezeu.