Îngerii în coruri cântă, sus în slavile cerești,
Îi vei auzi de astăzi, doar spre ceruri tu privești,
Vei vedea acele vremuri, vesnice ce vor fi vii,
De-i slujești doar Lui în viață, lângă El de tu rămâi.

Minunatele izvoare, niciodată nu-și opresc,
Cursul lor... acolo-n ceruri, ele curg și dăruiesc,
Susurul ce-i și el veșnic, ce râsun-așa frumos,
Este-asemănat cu glasul, preamăritului Hristos.

Păsărele cântătoare, trilul nu și-l vor opri,
Ciocurile ridicate, ciripind vor preamări,
O prezență minunată, care-i veșnică doar sus,
E prezența nesfârșită-n veșnicie-a lui Isus.

Adierile de vanturi, vor fi niște melodii,
Ce aleargă peste toate, peste munți sau mări... câmpii,
Lăudând întotdeauna pe Acel ce-i Domnitor,
Peste adieri ce cântă, cerului mereu în zbor.

Vor fi toate aurite, străzi pe care vom călca,
Cu Isus o veșnicie sus în cer ne vom plimbă,
Nu va fi vre-o despărțire, vre-o durere sau suspin,
Va fi-n toate bucurie, căci în cer... totu-i divin.

Nu vor fi acolo lacrimi, ce sunt azi atât de-amare,
Sus în cer amărăciunea, ea vre-un loc acolo n-are,
E doar gustul cel de miere, sub un cer senin mereu,
Căci nici norii nu-și au locul, unde-i numai Dumnezeu.

Zâmbetele săltărețe, vor fi ele mereu sus,
Bucurându-se întruna de mărețul sfânt Isus,
Vor fi ele infinite, pentru cei ce își grăbesc,
Al lor pas spre infinitul, cel ce este doar ceresc.

Va fi totul o culoare, o culoare-a nemuririi,
Este ea imaculată, ca și cea a fericirii,
Fără de sfârșit sunt toate, sus în cerurile vii,
Căci acolo sunt acele, ce sunt doar în veșnicii.