Parfum de tranziție


Șuvoaie mari de apă
Să curgă pe pământ,
Când, mari promisiuni
Nu-s decât vorbe-n vânt.

Și, nu cei mai de jos,
Sunt și cei mai răi,
Deși răutăcioși
Mai sunt și printre ei.
Cunoaștem toți zicala
”Cuvântul e cuvânt”,

Tranziția, omoară
Țărani bătrâni”țărani”! ! ... ,
Și orășeni, din blocuri
De douăzeci de bani.
Cuvinte de nespus
Le-auzi de la copii,
E-atâta zăpăceală,
De greu de tot revii.

Tari, să ne ținem
Ca să mai izbutim,
Din erori să scăpăm.
Să nu mai căutăm
După nimicul vieții,
De cumva, nu mă credeți
Luați pulsul pieții.

Viață, totul pare,
Vorbe. ca valul mării,
Și pe pământ și mare.
Promisiune care
Luată l-antâmplare,
Te minte cel mai tare,
De-ajungi ca să te saturi
De valuri, care
Izbesc, se sparg în zbaturi,
Ca vorbele puterii.

Maria Despescu
05.01. 1996.
Alba Iulia