Doamne... mă îndrept spre Tine... iar mi-e sufletul zdrobit
Căci am alergat prin lume și mi-e trupul obosit
Și mă doare Tată Sfânt, vorba aruncată-n vânt
Și mă doare neputința ce o simt... ce m-a înfrânt!
Mă îndrept din nou spre Tine... Tu ești Doamne Stânca mea
În furtuna cea mai mare Tu îmi dai din pacea Ta
Și m-alini cum numai Tu poți s-o faci și chiar de-i greu
Voi ierta și voi iubi cum de ani, mă-nveți mereu!
Mă aplec cu reverență... Mulțumesc că ești aici
Și cu mâna Ta divină mă atingi și mă ridici
Simt speranța cum renaște și-nflorește-n gândul meu
Căci mă-ncred în Tine, Tată... Domn prea sfânt și Dumnezeu!
Cu privirea către ceruri murmur tainic o cântare
Și Te rog să lași Părinte, har și binecuvântare
Iar în inimile reci, unde iarna e stăpână,
Pune Doamne primăvara, cântând pe-a iubirii strună!

Vulcan-09-12-2021
Mary