Înainte să fi fost pământul...

Înainte să fi fost pământul și marea, orizontul întins,
Era Eternul, era Sfântul, era Cel de Necuprins,

Era Înțelepciunea întreagă, Cuvântul Viu ce s-a întrupat,
Era Acel, ce a fost sa meargă, pe o Golgotă crucificat! -

El, Dumnezeu din veșnicie, Adevăr și Cunoștință,
El, Viața, Apa Vie, Calea-Cer, ce-I prin credința,

Spus-a prin Cuvânt tarie, și s-a zidit, a luat ființă,
Și privind - ce armonie, ce adâncă iscusință,

Ce pricepere - uimire, ce Ocean de neatins,
Ce măreție, strălucire, o, Domn Mareț, ce necuprins

E tot ce Mâna Ta zidit-a și făurit-a în măiestrie,
A te adora, e fericita, copleșitoare armonie!

Când încă nu era pământul, nici cer, nici stele, galaxii,
Era Eternul, era Sfântul, Atotstăpân pe veșnicii!