Diademe

Diademe în Mâni de Rege, podoabe a casei împărătești,
Prin Dar divin, ce-n dor culege, ca prețios, spre slăvi cerești!

Diademe-n luci de Soare, în dor nestins de Paradis,
Purtate de Preasfântul Mare, spre tărâm de neatins vis -

Suntem toți acei, ce-n Sânge din Ziditor a tot Suprem,
În Legământ ce nu se frânge, aspirăm, trăim, veghem.

Ce onoare, bucurie, ce stindard de înfrățire,
Ce splendoare, armonie, în Cel Uns, ce fericire!

Lăudată Jertfa-I fie, în sclipiri de diademe,
Slavă aici și-n veșnicie, Celui mai Viteaz, ce-n semne,

A cuielor, printr-o Jertfire, a adus Lumina în lume,
Glorie și mulțumire, venerat fie al Său Nume!

Ce minunat: diademe vii, în Mâna a Suprem Sfânt Rege,
Ce distins, a ști să fii, ca parte-n Cel, ce-n dor culege.