Ce dor m-apasă iar în piept și ce-i strigarea ce mă-ncearcă?
În locul tainic iar pornesc, Isus e-acolo și m-aşteaptă...
Și ce-aş putea să-I spun? Ce oare încă nu I-am spus?
Căci toate dorurile mele pe altar de jertfă le-am adus...
Și toată starea mea de acuma nu am cuvinte s-o descriu...
Ce pot să-I spun? Isuse, Tu mă cunoști mai mult decât mă știu...

Tu știi cât am umblat și unde... știi cât de jos am fost chiar ieri...
Mă recunosc prin lacrima fierbinte, mă reîntorc de nicăieri...
Cum duhul meu mâhnit n-o dată, de multe ori L-ai mângâiat
Mi-ai dat să beau divina-Ți apă și drumul l-am continuat...

Te poți ruga fără credință? Să-ți pară rău fără regret?
Poți mulțumi fără recunoștință? Poți judeca făr'să fii drept?
Ce taine stau ascunse-n rugăciune că de atâtea veacuri a rămas?
Să fie un obicei anume? Să stai acolo, auzi, un ceas...
Şi să te lupți cu tine însuți pân' ce-L câștigi pe Dumnezeu
Și apoi El va lupta cu tine, va birui și-n locul tău...

Atâtea lucruri ni se spune despre acei înaintași
Ce s-au luptat în rugăciune iar eu nepăsător s-o las... ?
Când în ascuns se adunau sărmanii să se-alipească în Hristos
Să ne rămână mărturie c-au stăruit cu un folos...
Căci ne-a rămas învățătură să nu cedăm în strâmtorări
Dac-un judecător ce-i rău se-ndură cu mult mai mult se-ndură Cel Îndurător...


El, Domnul, chiar și-n toiul nopții cerea putere Tatălui de sus...
Eu când m-aplec în rugăciune să cad visând de gânduri dus?
Să fac în duhul meu o rugăciune? Ce vrea să spună acest Cuvânt?
Decât ca ruga mea să fie făcută-n Duhul Tău cel Sfânt...

Floarea fainii frământă și-un untdelemn curat adus
O jertfă mistuită-n dimineață legată-n alta în focul din apus
Aceasta-i jertfa necurmată, jertfa cea cu miros plăcut
Adusă-n dar lui Dumnezeu încă din vremea de-nceput...
Trezește-mă, o, Doamne, din felul meu de a mă ruga
Zidește-mi Tu din nou altarul și mistuiește jertfa mea...