Prin Credinţă...

Când adesea cugetând
Cât au suferit creştinii,
Sub prigoane rezistând
Ne-apar în faţă martirii.

Bunii noştri în credinţă
Fiind străini şi călători,
Pe pământ în suferinţă
Au fost sub stăpânitori.

Ei spre patria cerească
Prin credinţă, au năzuit,
Însă fără să primească
Din ce-a fost făgăduit.

Ei au aşteptat cetatea
Cu porţi sfinte de iaspis,
Să le fie în veci partea,
După cum Domnul a zis.

Cetăţeni erau cu sfinţii
Din casa lui Dumnezeu,
Şi conform făgăduinţii
Ei ţinteau spre apogeu...

Că va fi-acea mântuire
Pentru cel drept şi curat,
Prin a Domnului Jertfire
Prin al Său har minunat.

Flavius Laurian Duverna
02 februarie 2007