ÎNDURĂ-TE DE ROMÂNIA

Roabă păcatatului nu fie,
Salvează țara, de urgie
Și-a vestului crasă inepție.



Înlătură-ți Doamne, mânia,
Slăbeste epidemia! ...
De-ți arată bunătatea
Lasă pace-n România,
Că ne împresoară moartea.

Luptăm cu mâinile goale,
Cu mari probleme sociale.

Balaurul, fără chip,
Șarpele Cel Vechi numit,
Ce, de nimeni, nu-i dorit
Ne ia orice venit,
Și ne-ngroapă în nisip.

Cu ce-am putea cumpăra,
Mila, parlamentarului,
Pentru-a nu valida,
Voința homosexualului

Cel rău unește doi de-acelaș sex
Fiind alte nevoi mari in Univers.
Noi vrem doar pace și dreptate
Nu, idei grotești, ce duc la moarte

Dumnezeu, pe om l-a zidit,
Din el, zidind pe Eva.
De-atunci, Avizuha, necontenit,
Vrea cu totul altceva

Să, schimbe armonia Lui,
Prin curiozitate,
Și toată vrerea omului
S-o facă nedreptate.

Tot ce e construit frumos,
Prezintă-n ton întunecos
Aduce ceea ce-i scabros
Fiind cu drepții nemilos

Vrea făpura Ta Doamne
S-o tragă în jos
Încât să n-o Salveze
Milosul Christos.

Că lumea sfinților, mereu,
Nu îi va, aparține
Fiindc-a ales-o Dumnezeu
Și-o ține lăngă Sine.

Astfel fiind alungat din cer,
Pământul îl conduce,
Punându-și acoliții,
Să uite de-acea cruce.

Pe care noi, pe Domnul
Isus, l-am pironit.
Să scape omenirea,
Să dea viață, lumii
Deaceea a venit
Asta îi era menirea.

Cel rău, de secole și ani,
Ne vrea în neființă,
Dar, n-are-atâția bani,
Si nu-i e cu putință,
Să poată cumpăra
A noastră conștiință.

Dar mulți, trăind dezmăț și lux,
Drogați și beți de vin,
Ca toti cei ce sexul și l-au pus,
Schimbat, nu cel creștin.

Sunt chiar Satana-n chip de om,
Cu sataniștii Lui,
Care-au gustat dintr-un pom
Al neadevărului.

Aceștia viață, nu aduc,
Pe Diavol invocănd,
Cu el odat, în iad se duc
Și chiar foarte curând.

Se duc alături de acei,
Ce-și fac, alți dumnezei.
Vânzăndu-și, sufletul, temei
Celui rău, pe vre-o treizeci de lei


Ei, de dragul banului
Iau pâinea săracului,
De-n disperarea lui
Îi dă pe toți dracului.

Alții-n văzul, tuturora
Cer viața din Gomora
Spre mirarea celorlalți,
Femeile-ajung, bărbați.

Bărbatii au ajuns și ei
De minune fiind femei

Dă-i Doamne, hrană la lei
Toți bărbații ce-s femei
Și îi ia dintre cei vii
Până n-adoptă copii.

Cei ce-n Țara Românească
Sunt alesii ce dau legi
Să nu cumva să îndrăznească
Să-i legifereze-n în veci.

De-aici plecați nu va sfiiți
Spre țări civilizate
S-aveți noroc să propășiți
Murind, avănd legiferate,
Porniri de tot deșarte.

Maria Desoescu
21.10. 2021
Alba Iulia