Mi-ai poruncit să calc pe ape și-ncrezător eu am pășit
Dar vântul a bătut prea tare și atunci, Isus, m-am îndoit!
Deși erai și Tu cu mine, cu toate-acestea m-am temut
Și am uitat că Tu, Isuse, îmi ești și pâine-mi ești și scut!
Deși Tu îmi erai 'nainte și mă chemai la brațul Tău
M-am îndoit în necredința-mi și am crezut în vântul rău

Și am uitat că Tu, o, Doamne, Tu stăpânești peste furtuni
Peste întinsuri, peste ape pui stăvilare și le-aduni!
Și m-am uitat la luciul apei cum clipocea-n amenințări
Și-am ascultat și vântul care îmi sufla aspre-nștiințări
Căci eu priveam înspre creație și nu priveam spre Creator
Și am crezut în nebunia-mi că El e simplu spectator

O, Doamne, întărește-mi ochii să-i pironesc doar înspre Tin'
Și întărește-mi și urechea și-acoper-o când șoapte vin!
Cred, Doamne! Ajută-mi necredinței și-ntinde-Ți brațul să m-aduni
Și fă-mă tare-n slăbiciune și fă-mă tare în furtuni!
Te rog, Isuse, iartă-mi teama, ajuta-mă s-ajung la mal
Și întărește-mi Tu călcâiul să calce ferm peste-orice val! ... . .
27 decembrie 2021