Regrete și recunoștință
Autor: Simona Simoniak
Album: 2021
Categorie: An nou
A mai trecut un an și alții poate vor mai trece
Fără să pot al timpului mister să-l înțeleg...
Privesc la omul meu de dinafară, cum se duce, trece...
Și mă întreb din ei ce rod am să culeg?
Privesc spre cer prin norii de îndurare
Ce mi-au acoperit ființa în acest an
Te văd la fel, în strălucirea-Ți mare
Privindu-mă prin jertfa din Calvar...
Atâtea așteptări avuta-I Doamne de la mine
Și atât de mult ai vrut să iau noi hotărâri
Nepăsător prea des... voința mea-i ruine
M-ascund mereu sub mii de amânări
De vin în fața Ta din nou cu sute de regrete...
Sau zac dezamăgit în spatele părerilor de rău...
Sentința de mi-o scrii cu mâna Ta pe vre-un perete...
Aș ști că nu dorești decât 'noirea sufletului meu!
Ai scrie că Te doare cum mă doare acum pe mine...
Că timpul a trecut, s-a dus și așa va fi mereu...
Eu, mâna goală o ridic de multe ori spre Tine
Nimic nu am în palma mea Isus deaceea sufletul mi-e greu...
M-ai cântărit de-atâtea ori... mi-ai măsurat credința...
Dar mi-ai dat har, să iau aminte și mă căiesc
Mi-ai arătat ce importanță are-n fața Ta făgăduința
Și hotărâri pe care uit să le-mplinesc...
Lacrimi de-aș vărsa din ochii mei o mie
De-aș merge restul vieții mele doar cu capu-n jos
Dezamăgit de mine, tot nu mi-ar fi mai puțin rușine
De slaba mea voință, de traiul meu necredincios...
Poate c-am vrut și eu așa cum vrem cu toții
Și-am încercat ca să trăiesc tiparul Tău cel Sfânt
Prea des m-au încercat norii tristeții
Și m-am văzut trântit iar la pământ
A mai venit și-un vânt dinspre apus să mă doboare
Să-mi curme înaintarea, ținta ce mi-am pus
Luptând, mi-am luat privirea de la soare
Și m-am trezit departe... pe alte țărmuri dus...
Așa s-a scurs și anu' acesta... ca un soldat mereu îngenuncheat
M-am ridicat de fiecare dată și înaintea Ta am alergat...
Căci ori de câte ori în teamă sau neputință mă scufund
La Tine vin să-mi dai tărie, putere-n Duhul Tău cel Sfânt
De-ar fi să-Ți cer ceva și-n anu acesta
Aș vrea să ating al biruinței căpătâi
Aș vrea să știu ce înseamnă-n Tine biruința,
De-ar fi să cad, la pieptul Tău să cad întâi...
Nu pot să spun la ații ce e harul
Ce l-am simțit cu mine în anu acest'
Dar știu că toți puteți veni la Cel e cu darul
Nemeritat, nemăsurat, Dumnezeiesc...
Nu știu a vă descrie în cuvinte
Ce-nseamnă a trăi cu Dumnezeu...
Dar știu a spune că doar Domnul,
El m-a ținut cu brațul Său...
Cum scrie-n Corinteni înaintatul Pavel
În Domnul de ai parte de întristări
La fel coboară peste tine harul
Ca să ai parte și de sfinte mângâieri...
Așa mi-ai fost și mie, mângâiere...
Prezent când Te-am chemat să vii
M-ai întărit cu brațul Tău puternic,
Să pot înainta spre veșnicii...
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/223822/regrete-si-recunostinta