CE RECONFORTANT E GÂNDUL...

Ce reconfortant e gândul
Că suntem răscumpăraţi
Că avem în noi speranţă,
Că suntem cu sfinţii fraţi!
Animaţi suntem de dorul
De-a-L vedea pe Împărat
În Ţinutu-acela feeric
Cu aer înmiresmat.

O, ce dulce este gândul
Că Părintele ceresc
Ne voieşte în lucrare
C-un elan duhovnicesc!
Tragem brazdele adânci
Pe ogorul muncii sfinte
Permanent El e cu noi
Şi în cuget şi în minte...

Ce profundă-i bucuria
Că-n năpraznicele valuri
Nu abandonăm credinţa,
Nu renunţăm la idealuri!
Ştim că Mâna încercată
Iar ne ia la suprafaţă,
Să vedem pe cer un Soare.
Să vedem slăvita-İ Faţă...

Şi iar Ocrotitorul nostru
Ne dă tăria necesară
Să ’naintăm pe-ngusta cale
Iar slăbiciunea să dispară
Şi plini de-o sfântă energie
Călătorim spre sfântul Plai
Nu ne-ataşăm de lutul lumii
Şi nici de-al lumii putregai.

Ce dulce e încredinţarea
C-avem în Tatăl adăpost!
El e Străjerul ce veghează
El zi şi noapte e la post
De-aceea vrem să Îl urmăm
Oriunde vrea să ne conducă
El ne alină-ndurerarea
Ne modelează, ne educă.

Ce dulce va fi părtăşia
Cu sfinţii-n Patria de Sus
Nicicând noi nu vom regreta
Că-n El speranţele ne-am pus
Îl proslăvim şi ne plecăm
La Tronul îndurării Sale
Din inimile-nviorate
Cu toţi i-aducem osanale.

26 Dec. 2006