Unde este azi credința, mai demult care era,
Când prin Duhul sfânt bolnavul, El pe loc îl vindeca.

Unde este cea de-odată, dragoste înflăcărată,
Căci azi nu se vede focul, ce sub cer ardea odată.

Unde este suferința, ce creștinii îi unea,
Unde este unitatea, ce era-n iubirea Ta.

Căci noi azi vedem Isuse, multă bârfă și răceală,
Se lovesc pe la amvoane, fără de nici-o sfială.

Unde este adunarea, cea de har ce era plină,
Fără murmur sau cârtire, cu o dragoste divină.

Cea de azi... e dezbinată, fiacare pentru el,
Este cu mai multe trepte, sunt mulți mari... . și-un mititel.

Învățații duc azi lupta, pentru locul cel din frunte,
Nimenea nu își dorește, lucrurile mai marunte.

Nu se vede cercetarea, o cântare de-i cântată,
Nu se vede-n adunare, nici-o mână ridicată.

Nu se-aude aleluia, și aminul e uitat,
Adunarea-i plictisită, astăzi s-a modernizat.

Se pun numele sonore, pe afișe pe-adunări,
Să se umple adunarea, dar dar se umple cu păreri.

Se întind covoare roșii, cântăreților ce vin,
Ca îndată să se-adune, spectatori plini de venin.

Se dă hrană pe hârtie, pregătită... adunată,
Nu e hrana cea cerească, azi acasă-i repetată.

De acei ce ne învață-nvățătura pregătită,
Care chiar și păcătosul, poate azi să o înghită.

Căci acea de sus ce vine, vine și cu o mustrare,
Când coboară chiar și sfinții, tremură în adunare.

Doamne Tu le știi pe toate, doar Tu poți face ceva,
Ca să fie adunarea, cum odată ea era.

Scutur-o din temelie, ca să cadă tot ce-i rău,
La amvon să fie locul, care este doar al Tău.

Azi să fie tot concursul, doar spre cer în alergare,
Nu cum este adunarea, astăzi spre modernizare.

Fă ca-n toate să se vadă, Doamne numai slava Ta,
Fă din nou azi ca să fie, adunarea cum era.

Să te vezi în tot... în toate, fă și astăzi să se știe,
Că doar Tu ești Împăratul, și aici și-n veșnicie.

Mai fă astăzi o trezire, că să fie azi trezită,
Adunarea cea modernă, ce adânc... e adormită.