Tu, române, vrei de toate,
Vrei averi și vrei palate,
Dar aici le lași pe toate,
În mormânt când ai să pleci,
Ai să pleci, poate, pe veci.
Ai plecat după avere
Căci erai om în putere,
În neagra străinătate
Să te umpli de păcate,
Ai lăsat copii și casă
Ca s-aduci un ban pe masă,
Căci ai vrut să ai putere,
Să ai fală și avere,
Ai uitat de Dumnezeu,
Banul este al tău zeu,
Printre spini și mărăcini
Lupți, că ești printre străini.
Dar, te rog, să te oprești
Doar o clipă, să privești,
E de preț ce ai câștigat
Sau ce Dumnezeu ți-a dat?
E de preț banul murdar
Sau copilul dat în dar?
E de preț mândria lumii
Sau soția și copii?
Cu averi ai bucurie
Sau cu a ta familie?
Te rog, oprește-te o clipă,
Privește și gândește
Azi ești pe lume, frate
Dar viața se sfârșește,
De ai palate-n viață
Și ai averi, de toate,
Tot nu le iei cu tine
Te duci cu a tale fapte
Și a ta credință moartă.
Te rog, revino-ți frate
Și vino-n a ta țară,
Căci ai copii aici,
Cea mai de preț comoară
Pe care Domnu-așteaptă
În brațe să îi pui,
Să-i crești cu-ncredințare,
Să-i crești pentru altar,
El ți i-a dat în dar.
Emilia Dinescu