1 Petru 1
1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2 după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
6 În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
===================================================================
Text similar, tot cuvintele lui Petru, cu același fel de adresare:
2 Petru 1
1 Simon1 Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
Aici este arătat și cum este înmulțit harul: prin cunoașterea dumnezeirii… etc.
(*Completați cu explicații mai detaliate despre însemnătate)
===================================================================
Cum anume se înmulțește harul? Dar pacea? Adică acestea pot fi înmulțite? Am prea puțin și pot să am mai mult? De ce spune Petru că trebuie să îmi fie înmulțite?
Toate aceste întrebări pot fi puse ca fundament pe ambele texte de început din 1 și 2 Petru, și pe 1 Timotei
Prezentați diferența dintre Binecuvântările firești ≠ binecuvântările duhovnicești
Binecuvântările Domnului sunt de altă natură decât cele lumești,
Nu recunoaștem partea duhovnicească a lucrurilor pentru că: vedem doar ce suntem obișnuiți să vedem… Recunoaștem doar materialul, care e la tot pasul.
Înmulțirea harului este ceva personal deoarece este un efect al apropierii omului de Dumnezeu
Harul: adică apartenența la împărăția cerurilor, la dragostea Lui și la darul mântuirii.
Comparație cu o minune mai palpabilă:
Câți au beneficiat atunci de minunea înmulțirii harului?
(Explicați cum anume se înmulțesc pâinile, pentru a înțelege ce este o minune palpabilă, tangibilă, apropiabilă, și astfel delimitați minunile materiale de cele spirituale. Am făcut această comparație pentru a înțelege ce presupune o ”înmulțire” a ceva anume. Textele merg în paralel în continuare.)
Dumnezeu binecuvântează cu har și pace = adică dă har și pace acelora care se apropie de El și cred în Domnul și Mântuitorul Isus Cristos.
Harul și pacea sunt efectele dragostei lui Dumnezeu.
Ai cu ce sa te lauzi? Darurile primite de la EL, materiale, averea etc. Poți sa faci asta pentru că Dumnezeu ți le-a dat, a permis să le administrezi tu.
Cunoaștem oameni care se laudă cu lucruri materiale? (Aici puteți da exemple)
Dar nu cunoaștem oameni care să se laude că au prea mult har și pace…
· Dar cei care spun că sunt născuți din nou și că sunt călăuziți de Duhul Sfânt? De ce nu se laudă cu pace sau har? De ce nu ne bat la cap toată ziua cu harul și pacea lor?
Atenție mare, cu ce ne lăudăm.
Problema = firea din noi ne determină să vedem în orice binecuvântare ce este spectaculos, să vedem ceea ce atrage ochii și privirile.
De aceea nu (re-)cunoaștem harul, pentru că azi îl căutăm doar cu privirile firești.
Fiindcă, nu știm să privim la binecuvântări cu ochii duhovnicești.
Asemănare: ambele minuni (pâinile și harul) numai Domnul le poate face (înmulți).
Și pâinile și harul și pacea, sunt rezultate ale atitudinii mele și a tale față de EL.
Diferența: experiențele personale ale fiecăruia. Unii recunosc banii din portofel ca fiind munca lor proprie.
Alții recunosc harul din viața lor ca fiind prezența lui Dumnezeu.
Diferă punctul de vedere.
Firea
- Când nimeni nu îți poate face observații cu privire la comportament, limbaj, atitudine etc. , nu e potrivit să spui că tu cunoști ce este harul și că ai parte de el.
- Când frați și surori se tem să te abordeze, pentru reacțiile tale, înseamnă că nu ai har și pace, sau nu tot timpul…
- Nu poți spune că ai pace când între tine și Dumnezeu este o ușă mare, zăvorâtă, și în viața ta nu se poate băga Dumnezeu. Și nici nu poți spune că iubești pe Dumnezeu, dar nu și pe cei din jur.
Omul duhovnicesc
- Omul duhovnicesc crede și se manifestă într-un fel duhovnicesc, pe când omul firesc crede și își manifestă credința mai firesc.
- Un suflet care s-a lipit de Dumnezeu, identifică harul cu ușurință (prin experiențe).
- Despre oamenii care au pace: spunem că nimic nu îi poate zdruncina, enerva, mânia etc.
(Puteți da exemple)
Poate spune cineva că a agonisit suficient har și pace încât să nu mai aibă nevoie?
Cum ar fi o astfel de persoană?
Cine s-a lipit de Domnul?
Petru se adresează creștinilor care au trăit în vremuri de persecuție și au trăit cum au putut.
Suferințe peste suferințe s-au abătut asupra lor și din pricina aceasta au ajuns să fie risipiți și împrăștiați, alungați și cu averile confiscate, închiși prin temnițe.
Străin, dar prețuit = v. 5,6, 7 recitiți parțial.
Identitatea creștină = Temeiul identității noastre ca și copii ai lui Dumnezeu
1 Ioan 5:1
Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El.
Toți aceia care cred că Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu și își pun încrederea în Domnul Isus Cristos, sunt aleșii lui Dumnezeu.
E o mare bucurie și un mare har să ști că Dumnezeu te-a ales pentru ca să îți dea mântuirea.
Dumnezeu nu va părăsi pe aceia pe care i-a ales și nu îi va abandona și peste ei alege să reverse din plin harul și pacea (înmulțindu-le),
adică apartenența la împărăția cerurilor, dragostea Lui și darul mântuirii.
· Unde au fost beneficiarii minunilor Domnului Isus, care au mâncat pâine și pești, unde sunt acei câteva mii de oameni când a întrebat Pilat pe cine să îl elibereze?
· Unde sunt beneficiarii harului de azi? Dorm în bănci și nu lucrează…
o Pe genunchi, în spărtură, în rugăciune …?
Coloseni 3:12
Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Toate aceste trăsături au o bază, funcționează după un anumit profil: ca niște aleși ai lui Dumnezeu
Cinstea
- Cine și-a lipit inima de Domnul Isus este ales de Dumnezeu să ocupe un loc de cinste.
- Ioan 15:15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni
- 1 Ioan 3:1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Ce spun despre mine? Am har?
La o astfel de întrebare există un singur răspuns. Da sau nu.
Nu ne numim copii ai lui Dumnezeu pe drept sau pe nedrept?
Și dacă suntem pe bună dreptate, atunci am primit și har pe bună dreptate.
Dar unde este harul? La cine se manifestă? Cum se arată acest har?
Ucenicii credeau că le știu pe toate și că pot rezolva problema, dar cu bani, adică firesc. Atunci Domnul le spune să facă hrănească ei mulțimile (adică să facă ei minunea):
· Luca 9:13 Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”
· Marcu 6: 37 „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare* să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?”
o Da, și noi credem că putem rezolva anumite probleme din biserică. Noi, cum știm noi, firesc. Și le facem firești.
o Credem că putem face lucrări mari prin evanghelizări. Noi, prin cunoștința noastră de predicatori tip vedetă, care mângâie urechile cu mesaje plăcute, și nu prin a spune păcatului că este păcat (! ! !).
Dacă cineva de aici poate să spună că are suficient de mult har sau suficient de multă pace, îi spun și eu: dă și la cei din jur, că mulți nu au.
Nu cred că cineva care are har, dorește să îl țină ascuns. Sau dacă are pace în inimă, nu vrea să știe nimeni, sau îi este rușine să o arate.
Trebuie să ne întărim în această identitate creștină.
Romani 8:14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhului lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Explicați legătura dintre pace, har și prezența Duhului.
Text deosebit! Atenție la expresia folosită! Înmulțire: peste măsură de mult
1 Timotei 1:14
Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
Înmulțirea are loc în paralel cu credința și dragostea. Acestea merg la pachet, împreună, nu se poate una fără alta. (Explicați cât mai pe înțelesul tuturor)
· Prezența Domnului Isus este un har (explicați, detaliați)
Expresia: Voi fi cu voi în toate zilele…
El este acolo să asculte rugăciunile?
· Prezența dragostei Lui:
Evrei 12:6 (Harul pedepsei) = Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.
Atunci când merităm o pedeapsă pentru atitudinea noastră, primim binecuvântare și milă.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mărturie personală reală (în cazul în care o folosiți, cu anonimat vă rog)
Spun des că este greu să vorbesc despre har, crunt de greu câteodată, mai ales când știu ce scăpări am în viața cotidiană. Dar asta mă cercetează din ce în ce mai mult.
În ziua în care trebuia să predic despre har și pace, Satana a avut grijă să mă întărâte.
1. Dimineața devreme, un angajat îmi dă un mesaj, că s-au pierdut cheile de la o mașină de serviciu… și nu știe ce să facă… Deosebit. Mă calmez, și după o oră rezolvăm cumva…
2. Mai târziu, cu o cunoștință apropiată, din anumite nimicuri, discutând îmi reproșează niște supărări care îmi cad destul de rău. Nu repar problema, plec pur și simplu plec.
3. În drum spre biserică văd pe cineva că aruncă pe drum cu lopata zăpada de pe margine grămadă în mijlocul drumului, și dau geamul jos și îi spun că abia e curățat și nu e ok… Răspunde urât înapoi. Urât. Mă enervez… Ce să fac? Stau în mașină, mă chinui să nu reacționez, și cu greu plec mai departe.
Ajung la biserică, trist și supărat, că în toate acestea numai pace nu am avut și mă întreb: CUM să vorbesc despre pace și har, acum când eu am dat cu bota în baltă. NU pot să vorbesc. Nu pot. Sunt dărâmat. După nervi și certuri?
Pe cine să rog să vorbească în locul meu? Nimeni nu poate. Nu pot să cer așa ceva nimănui… E vina mea. Să nu merg? E urât.
În hol sunt singur și mă pun cu capul la perete și mă rog Domnului ce sa fac.
Răspunsul primit chiar în acel moment: chiar dacă sunt într-o stare jalnică, trebuie să fiu conștient că în bănci sunt mulți care au poveri grele pe suflet și au nevoie de încurajare mai mult decât mine... Mult mai mult. Chiar dacă sunt foarte apăsat, sunt obligat să mă duc să încurajez pe alții care sunt căzuți și nu știu să se ridice.
Chiar dacă simt că nu pot… Harul Lui îmi este de ajuns să pot! căci puterea Lui în slăbiciune făcută desăvârșită… Da, și pentru mine…