Va veni îndată ziua, ce de mulți e așteptată,
Vremea astăzi ce-i trăită, va fi vremea cea uitată,
Vom vărsa atâtea lacrimi, dar vor fi de bucurie,
Căci amărăciunea n-are, loc acolo-n veșnicie.

Va veni îndată clipă, despărțirii de pământ,
Vor rămâne-n urmă toate, astăzi ce ne fac să plâng,
Va rămâne-n urmă dorul, care e aprins în cei,
Ce îl văd pe Domnul mare, și pe ei... doar mititei.

Vor veni îndată zorii, ce sunt astăzi așteptați,
De al Său popor sub norii, ce-s atât de-ntunecați,
Ca fi veșnic numai soare, căci în cer... e doar senin,
El numai de minunate, raze este cerul plin.

Va fi veșnic doar mireasma, cerului îmbietor,
Și cu îngerii cânta-vom, Domnului mereu în cor,
Vor fi mii și mii de păsări, care nu vor mai migra,
Ele bolta veșniciei, sus vor înfrumuseța.

Este azi atât de-aproape, locul cel numit acasă,
E acasă pentru ochii, astăzi lacrimi care varsă,
Vom uita aceste clipe, căci în cer... nu e trecut,
Doar un infinit ce-și are, el îndat-un început.

Căci în zori astăzi se-arată, cele care se sfârșesc,
Vremurile veșniciei tot în ele se zăresc,
Vine Domnul, vine-ndată, toate azi asta ne spun,
Maranata... e aproape, El se vede... e pe drum.