Nu va fi doar har căci Domnul, în curând îl va opri,
Timpul ce-i de pregătire, el atunci se va sfârși,
Vor veni acele clipe ce vor fi doar fericite,
Se vor împlini în toate, vremurile ce-s vestite.

Nu va fi mereu belșugul, astăzi care l-a lăsat,
Să-nțelegem vremea care, El ne-a dat de îndreptat,
Pasul nostru... și privirea, și trăirea s-o-ndreptăm,
Ca la masa cea întinsă-n veșnicii cu El să stăm.

Nu va fi mereu doar soare, va veni și un apus,
Vremea cea de cercetare, El o va opri de sus,
Ca să vină să adune ce în sită a rămas,
După cernerea vestită, cea în care nu-i popas.

Nu vor fi mereu doar stele, care să călăuzească,
Pasul nostru-n miez de noapte, el ca să nu rătăcească,
Astăzi toate ne învață... pentru cer ne pregătesc,
Căci îndată-n depărtare, zorii vieții se ivesc.

Să luăm bine aminte, timpul ce-i de pregătire,
El se va sfârși îndată, să ne-aprindem în iubire,
Ca să ardă toată zgura, să fim aurul curat,
Căci îndată vine Domnul, marele nostr' Împărat.

Să nu risipim azi timpul, care este-un mare dar,
Să nu risipim nici vremea, plină astăzi ce-i de har,
În curând ea se sfârșește, nu ne vom putea căi,
Chiar de-ar arde mult dorința, noastră de-a ne pocăi.

Să nu risipim ce astăzi dăruiește Dumnezeu,
Șansa de-a veni la viață, ești chemat și tu... și eu,
Veșnică nu e chemarea, timpul este-n mâna Sa,
Să nu-l risipim căci Domnul, în curând va apărea.