Te port în inimă... în gând, te port cu mine azi mereu,
Căci singur nu aș vrea să fiu, te vreau pe Tine Domnul meu,
Te vreau din zori până-n apus, și din apus în răsărit,
Căci nu mă satur să te am, flămând de Tine-s Domn iubit.

Pe urma Ta vreau să pășesc, de poala Ta vreau să mă țin,
Chiar dacă urlă un adânc, chiar dacă vremuri grele vin,
Un pas ca să mă-ndepărtez, Isuse scump eu nu aș vrea,
Căci eu n-aș mai simți atunci, nici mila... nici iubirea Ta.

Aș vrea ca Tine eu să fiu, în orice pas îl fac pe drum,
Aș vrea să fiu eu neschimbat, să te iubesc ca și acum,
Flămând să fiu de ce-i divin, ca să te caut vreau mereu,
Căci Doamne unde ești Tu azi, aș vrea ca să ajung și eu.

Să-mi fii Tu ancoră aș vrea, de mare eu ca să nu fiu,
Azi înghițit și dus de val, să văd al vieții greu pustiu,
La cârma bărcii să te am, eu îmi doresc asta nespus,
Iubitul meu Păstor divin, al meu Tată ceresc de sus.

Mereu spre ceruri îndreptat, cu ochi deschiși azi te privesc,
Atunci când Tu vei reveni, eu nu aș vrea ca să clipesc,
Să nu fiu ațipit Isus, ai Tăi când vor sărbători,
Și eu vreau să sărbătoresc, când Tu pe nor vei reveni.

Ascult de glasul Tău mereu, în urmă nu vreau să rămân,
De turmă de mă-ndepărtez, sunt prada celui ce-i păgân,
Doar prin credință-naintez, căci eu odat am auzit,
Că la un capăt mă aștepți, ca să îmi dai un infinit.

Mă ții de mână ca să fiu, pe stânc-un far mereu aprins,
Și doar în Tine mă încred, căci nu aș vrea să fiu cel stins,
Aștept așa cum Tu mi-ai spus, căci tot ce-ai spus s-a împlinit,
Tu ține-mă... să mai aștept, și ziua mare ce-ai vestit.