Noi n-am adus nimic în lume,
Şi nici nu luăm nimic cu noi,
Când pe pământ sfârşim viaţa,
Plecăm cum am venit, tot goi.

Ne ostenim, strângem avere,
Şi ne dorim s-avem mai mult,
Trudim din zori de dimineaţă,
Robiţi de al vieţii trist tumult.

Ne-am ancorat de-acest pământ,
De ceruri parcă am uitat,
Dar viaţa este trecătoare,
Pe acest pământ plin de păcat.

Un lat de palma este viaţa,
E scurtă... Da, doar un popas,
Pe acest pământ pentru o vreme,
Puţin, puţin a mai rămas.

Atunci ce-ar trebui să facem?
Să ne-ntrebăm prin Duhul sfânt,
Cum să trăim să avem viaţă,
Când vom pleca de pe pământ.

Aşa cum scriptura ne-nvaţă,
Căutând mereu pe Dumnezeu,
Şi împlinind tot ce e bine,
Plini de Duh sfânt să fim mereu.

Comori să ne strângem în ceruri,
În Ţara sfântă glorioasă,
În locul plin de bucurie,
Acolo în eterna Casă.
Amin!