O, suflete, pentru ce oare
Te chinui inlauntrul meu?
De ce cu-atata intristare
Si lacrimi te hranesti mereu?

Chiar cand vrajmasul ma apasa,
Sa nu ma crezi abandonat
De Dumnezeu, caci nu ma lasa
Nici parasit, si nici uitat.

Lumina si credinciosie
Imi va trimite in curand,
Cu arfa, si cu bucurie,
Voi merge la altar cantand.

O, suflete, nadajduieste
In Domnul, mantuirea mea,
Ce pricina mi-o-ndreptateste,
Caci iarasi Il voi lauda.