O, suflete, pentru ce oare
Te chinui înlăuntrul meu?
De ce cu-atâta întristare
Și lacrimi te hrănești mereu?

Chiar când vrăjmașul mă apasă,
Să nu mă crezi abandonat
De Dumnezeu, căci nu mă lasă
Nici părăsit, și nici uitat.

Lumină și credincioșie
Îmi va trimite în curând,
Cu arfa, și cu bucurie,
Voi merge la altar cântând.

O, suflete, nădăjduiește
În Domnul, mântuirea mea,
Ce pricina mi-o-îndreptățește,
Căci iarăși Îl voi lăuda.