Prin scris de apus.

Pe aripa uitată de veacuri.
Zburând, trece iute
Pe sus, Ecoul străvechi de-altă dată cu găndul mă duce spre-apus.

Spre soarele stins care trece, spre umbrele ce prind contur rece, pe valea livezii de nuci.

Priveam mai cu seamă spre Soare
Sub deal, tot mai clar dispărând.
Și bolta senină cu soare, încet tot cuprinsul departe lăsând.

Atunci cu gândul adânc tot spre soare, departe-n trecut mă pierdui. .
Spre lunga-i cărare căruntă, de veacuri din răsărit spre-apus.

Mă copleșesc teorii nențelese:
De unde? spre unde mă duc?
Acesta fu glasul de seară a vechiului palid apus.
Și mi-a mai spus parcă trist tot în șoaptă același străvechi viu apus.
Că-n lunga-i și singura-i cale pe mulți și de toate-a văzut,
Pe pictori cu nume de seamă, pe regi și regine dansând,
Pe oameni de rând lăsând munca și pe alocuri câte vri-o unul cântând.
Dar rar prin a apusului cale câte un om pe genunchi mulțumind, că pe bolta frumoasă spre seară Dumnezeu a lăsat un Apus.

E foarte frumos, toți admiră.
Unii fac poze iar alții pictând așteaptă până dispare după deal înfierbântatul soare formând înc-o dată apus.
Dar glasul străvechi nu ne lasă să nu stăm o clipă gândind, la tot ce în jur ne înconjoară. Și glasul lor tainic de dor. Ce zilnic ne reamintește că toate au un Creator!

De aceia și tu te oprește... . .
Nu spune că n'auzi nimic...
La glasul naturii te-oprește și. .
meditează la tot doar un pic.

Nici mintea ta nu îți permite să spui despre tot ce e în jur. Că rezultă dintr-o mare explozie, tot ce-i frumos, din Nimic.
Nimic plus nimic nu fac patru.
Nici zero plus trei șaptezeci.
De aceia și tu fii cu minte și nu fi prea indiferent, ascultă și doar ia aminte și vei fi socotit un om înțelept.

Dacă gândul curat despre toate îți spune că totul ce vezi e opera Brațului Veșnic, e arta ce indică spre El. Spre Acel ce în ordine fixă a aranjat totul în univers. Că Luna cu Soarele mare și stelele roiuri pe cer, respectă comanda-I supremă și-n ordine merg doar prin El.

Doar tu... . trecătoare ființă ce repede prin lume-ai să treci, încerci să te ascunzi de Stăpânul, printr-e gândurile tale reci.
Tu știi despre El că există, doar legea-I supremă o negi și nu vrei să asculți despre Slava și Gloria-I mare de aceia fericirea nu poți să o găsești.

Natura și tot ce te înconjoară cu un limbaj ce doar tu îl înțelegi, îți spune și astăzi în șoaptă că de pe pământ repede ca un abur ai să treci.

Ești tânăr însă viața trece, sau ești deja de vreme înbătrânit, Te rog acum ascultă, te gândește și la tot ce e în jur atent privește și pune-ți întrebări, tu te-ai gândit?
Care e scopul tău prin viața asta?
Care e scopul tău și pentru ce-ai trăit?
Să știi că Dumnezeu îți știe viitorul și dacă vii la El ești fericit.

Ascultă-mă te rog căci viața trece și dacă nu te schimbi venind la El, vei plânge fără El o veșnicie în focul veșnic fără o cale înapoi spre El.

Apusul e acel ce  amintește că totul are o vreme pe pânt.
Răsare luminează apoi slăbește și după asta vine un apus.
Și ne mai spune că
Pe cer stă doar o vreme dar lasă-n urmă amintiri tablou. Un soare (o viață ce aicea jos apune)  și-apoi răsare-n cer la răsărit.