Isuse stânca mea Tu ești,
Tăria vieții mele,
Cu Tine eu n-am întâlnit,
Vre-o dată vremuri grele.

Cu Tine-i soare-n timp cu nori,
E-atât de minunat,
Isuse scump, Prieten sfânt,
Și Cel adevărat.

Ești luna vie cea din nopți,
Ce mă călăuzește,
Tu ești puterea cea de sus,
Mereu ce mă-ntărește.

Ești Cel ce vise împlinești,
Dorinți nenumărate,
Prin har de Tine suntem azi,
Atâta de aproape.

Ești bucurie-n încercări,
Mereu o primăvară,
Ești soarele strălucitor,
Ești mierea-n clip-amară.

Ești alinare în dureri,
Isuse sfânt și scump,
Eu altul Doamne n-am găsit,
Niciunde pe pământ.

Te văd mereu cum luminezi,
În nopțile mai grele,
Tu călăuză ca să fii,
Mereu ființei mele.

Ești veșnic doar un răsărit,
Chiar dac-apusul vine,
Cu Tine nu simt clipa cea,
Adâncă de suspine.

Ești zorile care apar,
În orice dimineață,
Și-atunci când sunt eu întristat,
Ești zâmbet pe-a mea față.

Isuse vreau mereu să fii,
Alaturea de mine,
Condus de mâna Ta pe drum,
Eu pot s-ajung la Tine.

Să fii Părintele divin,
Cum Tu-ai fost pân-acum,
În fața mea Tu să rămâi,
Pe-al vieții mele drum.

Isuse vreau ca Tu mereu,
Să fii al meu Păstor,
Și focul care arde-n piept,
Să fie de-al tău dor.