Mă simt iubit încă de dimineaţă
Când, dezlipit de vis, cobor din somn,
Scăldat în soare eu păşesc în viaţă
Iar Tu mă ţii de mână, dulce Domn.

Mă ţii apoi în palme de amiază
Când le întinzi spre mine din zenit,
Şi când îmi mângâi faţa cu o rază
Trăiesc sublimul, căci mă simt iubit.

Iar când luminile crepusculare
Pe orizont mai pâlpâie abia,
În binecuvântata înserare
Care coboară, simt iubirea Ta.

Când bezna înfăşoară-ntreaga fire
Şi stelele clipesc pe firmament,
Simt că-s cuprins în ciclul de iubire,
Un ciclu repetabil... permanent.

Amin
Vulcan, febr. 2007