Deşteptare

Încă o zi şi încă-un ceas
Petreci acum, amice dragă,
Şi nu ştii ce ţi-a mai rămas,
De soarele o să mai răsară.

Te uiţi la vreme şi-i tîrzie,
Smochinul iată că-nverzeşte,
Şi toate stau ca mărturie,
Despre sfîrşit îţi prevesteşte.

De-ai obosit de vocea sfîntă,
De ce-ţi vorbeşte Biblia, –
Priveşte-n jur: tot ce se-ntîmplă
Anunţă revenirea Sa.

Cutremuri de pămînt, incendii,
Şi boli la fiecare pas,
Omoruri, ciumi şi accidente
Vorbesc că clipe-au mai rămas!

5. Ce alte preveniri din cerurui,
Ce-nştiinţare mai aştepţi,
Cînd vezi în jur atîtea chinuri,
Şi nepăsare, şi dispreţ?

Nu-ţi spun nimic orfelinate
Cu-atîţi copii, ce-s lepădaţi,
Iar alţii pribegind departe
Făr’ adăpost şi întristaţi! ?

Nu-ţi spun nimi părinţii astăzi,
Ce-aşteaptă-n prag înlăcrimaţi
A lor copii să se întoarcă
Din lume ce au fost plecaţi?

Familii-ntregi, ce sunt distruse,
Din casă soţii ce-s luaţi,
Copiii duşi în depărtare,
Lăsînd părinţii-ndureraţi! ?

Şi-atîţi, ce-L cheamă din durere,
Martiri strigînd de sub altare
Să vină Morele Iubirii
S-aducă clipa de salvare!

Şi va veni, e foarte-aproape,
Căci paşii Lui se-aud pe nori!
„Străjerule, e mult din noapte?
Tînjim după-ai luminii zori!”

Şi răspunsul se aude
De la postul de veghere:
Se văd zorii dimineţii,
Mirele-ncurînd apare!

Se mai dă o scurtă vreme,
Vreme pentru pregătire,
De o neglijezi, vei pierde
Dreptul tău de la răpire!

Tu, Biserică iubită,
Tu, popor răscumpărat
Cu sînge prin chinuri grele
Şi cu Duh Sfînt sigilat,

Cum păstrezi credinţa dată,
Duhul Sfînt ce ai primit,
Unde-ţi e haina curată,
Cum eşti azi de pregătit?

De ce laşi ca formalismul
Să-ţi oprească naintarea
Şi să năbuşească glasul,
Care-anunţă deşteptarea?

Nu fi creştin de vreme bună
Să vii formal în adunare,
Să cînţi în cor, să stai pe bancă,
Ca neghina-n lanul mare”!

Să nu crezi că-nşeli pe Domnul,
Să nu crezi că vei scăpa,
Cînd prin faptele-ţi adesea
Tu Îl faci a lăcrima!

Anania şi Safira,
Cînd vorbitu-s-au să nşele,
Au fost omorîţi pe dată
Direct de Dumnezeu din ceruri!

Şi o teamă şi-un cutremur
I-a cuprins pe fiecare.
Cine îndrăznea de-atuncea
Să mai mintă-n adunare?

Şi Biserica pe vremuri
În lucrere-nainta,
Căci o conducea din ceruri
Domnul prin puterea Sa!

E nevoie de lucrarea
Dată de la Duhul Sfînt,
Ca să dea de gol păcatul
Din al inimii adînc,

Care nu-i văzut de nimeni,
Pentru că e prefăcut,
Dar di cauza căruia
Nu e ungere de sus!

Cînd Duhul Sfînt descoperi-va
Păcatul tainic şi ascuns,
Cine de-atunci mai îndrăzni-va
Să-nşele pe Domnul Isus?

De Duh Sfînt avem nevoie
Să distrugă orice eu,
Şi să pună-n fiecare
Frică de la Dumnezeu!

De aceea te deşteaptă
Tu, popor răscumpărat,
Şi te-ntoarce cu căinţă
La ce Domnul odat’ ţi-a dat!

Să primeşti de sus puterea,
Ce-i promisă pentru tine,
Să învingi luptele grele,
Vînturi, valuri şi ispite!

Nu e timp de aţipire,
Nu e vreme de-odihnit!
Stai la postul de veghere,
Pentru Domnul pregătit!

Chiar de-i întuneric beznă
Şi lovită eşti mai tare,
Să nu te laşi nicicînd învinsă,
Căci Domnul e a ta scăpare!

Este vremea de pe urmă,
Se aude o strigare:
„Pregătiţi-vă, staţi gata!
Curînd Mirele apare!”