Se-apropie vremea, sfârșitul se-aude, în guri ce se leapădă azi de Isus,
Se-aude strigarea, e ultima parcă, ce este strigată chiar astăzi de sus.

O trâmbiță clară, se-aude în zare, ne spune că Mirele vine îndat,
De veghe să stăm căci e vremea pe Domnul, de cei credincioși este astăzi lăsat.

Se-apropie timpul să dăm socoteală, de tot ce noi azi pe pământ am făcut,
Acu să strigăm căci se-apropie vremea, când cerul va fi, el un cer doar tăcut.

Cât azi mai coboară fiorii iertării, iertare să cerem, Isus ne va da,
Să stăm sus pe stâncă doar treji căci venirea, o clipă popas pe pământ n-ar avea.

Se-apropie clipa când Domnul revine, și față în față vom sta cu Isus,
Să fim astăzi gata când cerul ne cere, căci toate ne-arată că vine-un apus.

Să fim modelați de puterea divină, un vas doar de cinste-n cămară să fim,
De suntem un ciob azi pe drumul din viață, noi suntem acei ce ne stingem... murim.

De suntem de vânt azi luați suntem pleava, ce doar printre boabe ascunsă a stat,
Strigare-auzită ne spune azi boabe să fim căci El vrea doar un rod ce-i curat.

El vrea inimi vii care bat pentru ceruri, deschise ce-i cântă doar imnuri mereu,
Să fim dăruiți în slujire ca viață, în dar să ne dea la sfârșit Dumnezeu.

Să fim cei umili, l-a Sa poală de cruce, cu sângele sfânt ca să fim noi spălați,
Ca-n ziua ce este atât de aproape, să fim acei fii care sunt înălțați.

Strigarea se-aude, e-atât de aproape-nceputul ce bate la ușă acum,
Trezire se-aude, căci este un capăt, e azi un sfârșit ce-i aproape pe drum.