Rămâi lângă Domnul, ființă aleasă, eternul divin te dorește nespus,
Să fii mărturie în ziua măreață, să fii cunoscut de-Mpăratul Isus.

Rămâi la izvorul din stâncă ce curge, să nu sece dragostea care-a sădit,
Hrănește-ți ființa cu mană cereasca, la poarta divină să fii tu primit.

Rămâi lângă viața sfârșit ce nu are, tu praf de țărână luată de vânt,
Acel ce ți-a dat o valoare cerească, e Rege... e Domn... e-Mpărat... El e sfânt.

Rămâi în picioare în vântul ce bate, să poată cununa să-ți pună Isus,
Rămâi aplecat dar mereu cu privirea și gandul acasă, în Țara de sus.

Rămâi îmbrăcat în sfințire divină, lumină și sare să fii pe pământ,
În față să fie doar slava cerească-n lucrarea ce ție ți-a dat-o un Sfânt.

Rămâi în cuvântul ce-i plin de putere rămâi în iubirea aprinsă... dintâi,
Oprirea să-ți fie la cruce, și crucea, să-ți fie popasul în care rămâi.

Rămâi azi pe cale, și calea să-ți fie, acea trecătoare spre Țara de vis,
În Țara în care un Rege și astăzi, te-așteaptă să-ți dea ție-un loc... ți-a promis.

Te-așteaptă să-ți dea veșnicie cerească, e visul ce tu azi în viață îl ai,
Rămâi lângă Domnul la El este cheia ce poarta deschide spre ceruri spre Rai.

Rămâi în iubire, mereu pentru Domnul, iubirea e arma divină de sus,
Cu ea chiar și moarte-a învins-o odată, atunci când murea pe o cruce Isus.