Ceasul cercetării

Când solemn răsună, peste tot pământul
Glasul cel puternic, privind Vestea Bună,
Omenirea întreagă, poate-afla Cuvântul
Ce-L enunţă dragostea, de a fi-mpreună
Pentru slava Domnului împletind cunună.

Îngerul ce zboară-anunţând cu glas tare
Ceasul cel măreţ pentru judecata sfântă,
Vrea s-atragă atenţia... la Ziua cea Mare,
Zi de răsplătire... şi de răzbunare cruntă
Când faptele toate în cărţi se confruntă.

Pe fundalul cerului, strălucind sub soare
Ne confirmă Golgota cea mai elocventă,
Cea mai preţioasă... cea mai arzătoare,
Afirmaţie lansată, prin lucrarea adventă
Solia întreită, -n strigarea perseverentă.

Prin Jertfa cea scumpă-n zel de sacrificiu,
Întreg cerul s-a plecat acceptând golirea
De ce-a fost mai scump, până la supliciu,
Ca-n moartea la cruce s-avem mântuirea
Să ştim să-nţelegem ce-nseamnă iubirea.

Dragostea cea mare, de-nălţime magică
Pe Calvarul crucii, împestriţat cu sânge,
Ne-o raportează istoria tulbure şi tragică
Ce-n moarte Lucifer, n-a putut-o frânge
Crezând că-n Golgota o poate restrânge.

Astfel, Dumnezeu, prin sfânta-I dreptate
El poate să ierte, chiar sa îndreptăţească,
Pe-orice om ce-azi crede, c-ale lui pacate
Au străpuns la cruce Jertfa cea cerească
Ce-a venit din dragoste, să Se dăruiască.

Flavius Laurian Duverna
26 decembrie 2008