Opreşte-te al timpului hoinar!
Începe iarăşi viaţa de la capăt.
Tu te-ai născut aici să fii tropar
Ţinând tentaţiile inimii sub lacăt.

E prea uşor să cazi în plasa lumii
Sedus de vraja ei ispititoare
Fecundizat de spiriduşii humii
Şi condamnat la mituri pieritoare.

Şi-i prea zbârlit vrăjmaşul cel histeric
Să-ţi lase-ntreg mănunchiul tău de ani
Zorindu-te la un sfârşit himeric
În hăul anonimilor orfani!

Întreabă-te al clipei fântânar
Drumeţ întotdeauna în negare:
Zidar ai fii sau vrei să fii gropar
Al purgaerelor mistuitoare?

Opreşte-te! Te-ntoarce la sorginte
Te-aşteaptă balmic Dumnezeul Viu.
Aprinde-n tine candelabre sfinte
Acum, căci mâine, mâine-i prea târziu!