Ai auzit și tu atacul religiei: ”trebuie să ții poruncile, dacă nu, nici o șansă cu Dumnezeu. Și totuși nimeni nu a reușit să țină poruncile pe pământ. Doar Isus a făcut-o sută la sută pentru noi. Să vedem ce zice Evanghelia despre reușita poruncii, 1 Timotei 1:5.”Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, un cujet bun și ”o credință neprefăcută”.

   1 Ioan 4:8.”Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste”. Când am fost născuți din nou, dragostea Lui a fost turnată; înțelegi, turnată în inimile noastre. Acolo în inima, în duhul nostru este nu numai dragostea, ci și toată Roada Duhului, din belșug. Acolo este Împărăția lui Isus, prezentă prin Duhul Sfânt și Dragostea care este Isus. Acolo este Lumină, Viața, Pace, este Hristos, care vrea să facă înfierea și transformarea sufletului prin înnoirea minții, pentru aducerea sufletului și trupului nostru la aliniera cu duhul nostru înviat, pentru ca Duhul Sfânt să ia în stăpânire întreaga noastră persoană duh, suflet și trup. Are loc un proces, în care Dragostea, temelia pe care se zidește o viață de fiu de Dumnezeu, o punem în practică, descoperind tot mai mult din Dumnezeul dragostei și dragostea Lui pentru noi. Pavel zice,”Ținta poruncii este ”dragostea”. Când mintea este umplută cu ”dragostea”, ești pe drumul bun cu Hristos și înseamnă că inima este curată, conștiința bună și ”credința neprefăcută”. În acest proces nu se poate dormita, nu se poate chocheta cu lumea, care mereu umblă să tulbure inima, să dezalinieze conștiința și să modifice, să prefacă ”credința neprefăcută” din Duhul, înlocuind-o cu credințele religiei x, y, z, care schimbă tot traseul fiului de Dumnezeu. Mintea o umple cu reguli, tradiții, obiceiuri din părinți rămase și dă ca hrană sufletului ”slova” fără Duh, care știm că e moarte. Oprește maturizarea și creșterea în credință, aducând fiul de Dumnezeu într-o ceață, că nu mai poate, nu mai știe cine-I el ca fiu, nici dacă este sau nu mântuit. Este o stare în care Biserica a ajuns din pricină că nu s-a aliniat de la început la Duhul Harului și Cuvântul Adevărului, ca să fie lumină, ori dacă s-a aliniat de la început, nevegherea și dragostea de lume s-a cuibărit în minte și inima s-a împietrit, conștiința s-a dezaliniat țintind alte obiective, care au modificat credința, urechile și ochii, ca să nu mai poată ținti mereu Dragostea, care vine dintr-o inimă curată, o conștiință bună și ”o credință neprefăcută”. Pe Resurse Creștine puteți vedea devoționalul,”O inimă curată și O conștiință bună”, care pot să facă o legătură cu acest devoțional  ”O credință neprefăcută”. Acum câteva referințe Biblice:

   Iacov 2:1.”Frații mei, să nu țineți credința Domnului Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului”. (vorbește de credința lui Isus, neprefăcută)

   Filipeni 1:27.”Numai purtați-vă într-un chip vrednic de evanghelia lui Hristos……să aud despre voi…. că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei.” (deci ”credința Evangheliei, credința neprefăcută)

   Efeseni 4:5.”Este o singură credință, un singur Domn și un singur botez.” ( Este ”credința

Domnului Isus, neprefăcută, nu credința x, y, z prefăcută de oameni)

   2 Timotei 1:5.”Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine”. (Care credință? a lui Isus, credința neprefăcută)

   Romani 12:3.”Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia din voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia dintre voi”. (noi dar avem ”măsura de credință” nu din religie ci de la Dumnezeu, credința Lui, credința neprefăcută) ș. a. m. d.

   Mulțumesc Tată pentru ”măsura de credință neprefăcută” care ai împărțit-o fiecăruia din noi, pentru a fi biruitori, nu biruiți. Mulțumesc Isus Domnul meu pentru că în Tine avem șansa asta. La cruce, a venit prin Tine ”credința noastră neprefăcută”, credința Ta. Mulțumesc Duhule Sfânt că Tu ne înveți, ne conduci, ne întărești în această credință, atunci când noi dorim să trăim prin ”credința Ta,”credința neprefăcută”.