Psalmul 119 vers.44/101.
Autor: Maria Depescu
Album: fara album
Categorie: Diverse
Psalmul 119 vers. 44/101
Legea Ta voi păzi
Acum și-n veșnicii
Fiindcă poruncile Tale le-am ascultat
Sufletul meu în libertate-a zburdat
Sufletul nu-l poate omul schimba în rău
Cât timp e păzit de Domnul Dumnezeu
Mărturiile Tale împăraților le-am arătat
Și-am fost fericit și nu m-am rușinat
Am cugetat la poruncile Tale
Și mult le-am iubit
Pentru că urăsc vorbele goale
Mâinile spre cer le-am ridicat
Și la poruncile Tale am cugetat
Stăpân iubitor al vieții-mpărat
Așa ai găsit Tu Doamne cu cale
Să mă faci să cuget la-ndreptările Tale
Adu-ți aminte
De promisiunea făcută robului Tău
Minunat și Prea Înalt Părinte
Și-nfricoșat Dumnezeu.
În smerenia mea cuvântul Tău
M-a mângâiat
Prin el la mare nădeje Tu m-ai chemat
Cei mândri m-au batjocorit
Dar fără măsură Tu m-ai iubit
Și-nnapoi n-am daTe-am ascultat
Și legea ta nu o am părăsit
Aminte mi-am adus
De judecățile tale din veac
Tu m-ai iertat și m-ai mângâiat
Din pricina celor ce nu Te ascultă
Iar legea ta o părăsesc
Găsesc că-Ți aduc Ție insultă
Și numele Tău nesocotesc
De-aceea eu tată grozav mă mâhnesc
În locul pribegiei mele
Sub cerul Tău încununat cu stele
Fiind întristat îndreptările Tale
În mine le-am trăit
Și mult le-am cântat
Legea ta am păzit-o Părinte
Atât cât nu pot rosti în cuvinte
Mi-aduc aminte de Numele Tău
Și-i mare bucurie în Cer
Cu Dumnezeu
Aceasta s-a făcut mie
Că-ndreptările Tale le caut eu
De partea mea Ești
Și m-am hotărât
Cum la mine privești
De-a lumii povești
Să nu mă las doborât
Iar legea Ta mereu s-o păzesc
Că-n ea e iertare și har Dumnezeiesc
Rugatum-am Feței Tale
Cu toată inima mea
Dup-al Tău cuvânt
Mă miluiește că merg pe-a Ta cale
Tu Doamne-ngrijești De Cer și Pământ.
Am cugetat adânc la căile Tale
Și pe ele pășesc picioarele mele
Tu le luminezi Doamne pe cale
Cu-o mare Lumină de deasupra de stele.
Am fost gata
Dar nu m-am tulburat
Și-am zis in mine așa-ndurerat:
Cu mine e Tata
Poruncile le-am păzit ca oricând
Dumnezeule Sfânt
Și-atât de blând
Cu toate ale păcătoșilor funii
Împrejur fiind înfășurat
Legea Ta n-am uitat
Ei vor da seamă de necredință
„Nebunii”numiți cum Tu i-ai etichetat
Când ei nu cunosc cuvântul tău
Așa îi numești Slăvit Dumnezeu
Pentru judecățile tale
La miezul nopții treaz
Te laud și-ți înalț osanale
Părintele meu viteaz
Eu sunt cu cei ce se tem de Tine-părtaș-
În Oastea care este cu Tine
Înrolează-mă Doamne ostaș
Pământul de-a Ta milă e plin
Prin ea am trecut mare-ncercare
Și tot prin ea sunt creștin
Toți cei ce mergem pe a Ta cale
Cu dragoste-Ți mulțumim
Învață-ne îndreptările Tale
Cu robul tău ai făcut bunătate
Că i-ai împlinit rugăciunile toate
Învață-mă bunătatea, învățătura
Și cunoștința
Și dacă cumva voi uita
Vreodată Scriptura
Curată să-mi faci conștiința
Tu ca pe-o oaie blând m-ai crescut
Fiindcă ale Tale porunci le-am crezut
Bun Ești că înainte de-a fi umilit
Înaintea Ta am greșit
De-aceea azi
Stăpâne al meu cu grijă
Păzesc cuvântul Tău
Tu Doamne cu cel bun Ești bun
Aceasta mereu în sine îmi spun
De-aceea prin mila ta mare
Învată-mă îndreptările Tale
Și eu atunci le voi cerceta
Cu toată inima mea
Acelor mândri nedreptate
S-a înmulțit foarte
Da-i duce la moarte
Li s-anchegat inima
Că le-o inundă grăsimea
Eu însă mă desfăt cu legea Ta
Halleluyah! ! ...
Bine-ai făcut că ai smerit pe robul Tău
Că el a văzut ale Tale-ndreptări
Care l-au sfințit peste așteptări
Părinte Slăvit iubit Dumnezeu
mii de comori de aur și-argint
Nu fac pe departe cât legea Ta
Cel ce n-o respectă rămâne pământ
Are-a doua moarte Adonai Yehova
Pentru că mâinile tale m-au zidit
Te rog mă schimbă mă fă înțelept
Și-n poruncile tale vei fi desăvârșit
Iar eu voi fi al tău fiu drept
Cei ce se tem de tine aiTăi copii
Mă vor cunoaște și se vor veseli
Eu le voi fi binevenit
Că-n vorbele Tale-am nădăjduit.
Când grozav odată ți-am greșit
Judecățile-ți drepte atunci m-au smerit
Aceasta Ai făcut cu dreptate
Dar de inima mea nu Ești departe
După cuvăntul Tău șimarea Ta milă
Mă ierți mă mângâi și îmi zâmbești
Pe mâna mea imprimi o ștampilă
A Ta să nu uit ce mult mă iubești
Îndurările Tale peste mine să vină
Și voi trăi că legea Ta-i a mea cugetare
Mă iubești și-mi ștergi orice vină
Curat mă găsești când mă pui la-ncercare
Totul prin iubirea și mila ta mare
Cei mândri mult foarte m-au nedreptățit
Văzut-ai tu a lor nedreptate
Eu a tale porunci cu drag le-am primit
Pe ei i-ai întors în veșnică moarte
Să se-ntoarcă spre mine
Cei ce cunosc mărturiile-Ți Tată
Ca și celor ce de Tine se tem
Tu inima fă-ne-o curată
Să mă păzești de rușine și blestem
Cu Tine orice greșeală e moartă
Așa cum cu drag l-am primit
În al Tău cuvânt am și nădăjduit
Dup-a ta mântuire sufletu-mi se topește
Și la marea Ta slavă din ceruri privește
Sfârșitumis-au ochii dup-Al Tău cuvânt
Și zic îngrijorat în inima mea
”Când oare mă vei mângâia? ! ... ”
Să nu mă mai târăsc ca frunza-n vânt
M-ai făcut ca un foale de fum
Dar n-am uitat indreptările Tale
De-aceea mă-ntreb
Ce-mi arăți lumii să spun:
-Decât să aleagă sfânta Ta cale
Și Tu nedreptate
n-o să le-arăți
Dar nici bunătate
Câte sunt Doamne ale robului tău zile
Și când vei judeca prigonitorii
Că vin la mine mulțimi pe cămile
Dar vor muri nu vor vedea zorii
Călcătorii de lege
Mi-au spus deșertăciuni
A lor toiege vor ajunge tăciuni
Dar ele sunt rătăciri de o clipă
Când veșnic voi fi sub a Ta aripă
Ce seamănă omul aceea culege.
Ei mănâncă ca viermele-un măr
A Tale porunci sunt izvor de-adevăr
Prigonitu-m-au nedrepții vrăjmași
Dar in moartea neagră supuși Îi lași
Ei mult tare m-au prigonit
Ajută-mi Tu Doamne părinte iubit
Înviază-mă după mila ta
Și mărturiile gurii tale voi adora
Și păstra.
Cuvântul tău e în ceruri cu Tine în veac
Noi îl așteptăm ca mirul de leac
Din neam în neam
Ai întemeiat adevărul
De-a luminat pământul și cerul
Dup-a Ta rânduială ziua rămâne
Și-al Tău cuvânt se-mplinește Stăpâne
Tot ce scris ne-ai lăsat
Ca voia Ta s-o pricepem
Iar noi cu Slava Ta ziua începem
Dacă-n gândirea mea legea lipsea
Eram pe vecie pierdut in greșeala mea
Și mort eram întru necazul meu
Dar Tu Te-Ai milostivit de robul Tău
Îndreptările Tale vor fi veșnic
Lumina mea
Nu vreau nicidecum a o uita
Eu o privesc ca pe-o mare Lumină
Nu ca cea din sfeșnic
Care-i mult mai puțină
LuminaTa mintea-mi răsfață
Tu-mi dai prin ea frumoasă viață
Eu sunt al Tău mântuiește-mă
Că îndreptările Tale am căutat
De-aceea îmi dai viață veșnică
Căci cuvântul Tău m-a iertat
Și prin el viață mi-ai dat
Orice lucru oricât de desăvârșit
Are-ntotdeauna pe cât cunosc un sfârșit
Dar poruncile tale care nădejde îmi dau
Sunt veșnice și-un sfârșit nu au
Pentru că legea Ta am iubit
Am cugetat că n-are sfârșit
M-ai înțelepțit mai mult
Ca pe-nvățătorii mei
Încât am înțeles al legii temei
Deaceea ea e gândirea mea
Fiindcă poruncile Tale le-am cercetat
Mai mult ca pe bătrâni m-ai învățat
Păzind poruncile tale
M-ai dus pe-o cale
Pe care piciorul mi-am
Supravegheat
Încât el nu mi-a alunecat
Maria Despescu
29.01. 2022. ora23/01.00
Alba Iulia
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/225242/psalmul-119-vers-44-101