‘Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră’ (Ev. după Luca 5:8,9). Această pescuire minunată, datorită Lui Iisus (după ce s-au trudit toată noaptea, și n-au prins nimic) i-a uimit pe toți pescarii și pe Petru. În acel timp, Petru a înțeles, că se află în prezența Celui Sfânt, Care Și-a manifestat autoritatea Sa, iar Petru s-a rușinat de păcatul său. Mărturisirea lui Petru, că este un om păcătos, a fost foarte dreaptă, și fiecare dintre noi trebuie să se alăture lui: “Sunt un om păcătos, Doamne.” Când ne aflăm în prezența Aceluia, Care este Sfânt, recunoaștem, că suntem păcătoși. Când vedem Cine este El, atunci înțelegem, cine suntem noi! Prin așa ceva a trecut și prorocul Isaia. El a scris: “... am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt... Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate... ” (Isaia 6:1,5). Isaia, văzând sfințenia Dumnezeului Preaînalt, puritatea Lui perfectă, a înțeles că el (Isaia) are o vorbire necurată, că n-are o vorbire perfectă. El nu doar s-a văzut pe sine păcătos, dar a înțeles, unde concret “își are cuibul” păcatul. Limba - este o lume de nelegiuiri. Dumnezeu mustră concret – cu privire la cutare și cutare. Și o astfel de mustrare concretă, întotdeauna este un semn, că omul a fost în prezența Lui Dumnezeu. Este ceea, de ce are nevoie fiecare dintre noi, care astăzi vine la Dumnezeul Cel Sfânt – de un curent puternic de mustrări, pentru păcatele comise. Iar dacă primim mustrarea din partea Lui, El ne duce mai departe și ne arată în sufletul nostru o mulțime de păcate. Întotdeauna Dumnezeu acționează în așa fel, față de cei, care vin la Sfințenia Lui, dar nu finisează cu aceasta. Când Isaia, a văzut sfințenia Domnului, a înțeles că are buze necurate, a recunoscut amărăciunea lui și a mărturisit aceasta, iar Dumnezeu a curățit gura lui Isaia și inima lui. Căci, dacă buzele sunt necurate, atunci și inima este așa. “Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână... mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:7) “Cu cărbune aprins trebuie să arzi” păcatul, anume acolo, unde el “și-a făcut cuibul.” Doar Dumnezeu poate să dea acea puritate, care este în conformitate cu standartul Său, iar porunca Lui Dumnezeu este să trăim în conformitate cu acest standart. Vii în prezența Dumnezeului Sfânt? Cugeți despre sfințenia Lui? Ești chinuit(ă), din cauza că ai recunoscut că ești păcătos(-oasă), și din cauza că te-ai zdrobit? Unde păcatul “și-a făcut cuibul” în tine? Unde trebuie să fie pus “cărbunele aprins” a Lui Dumnezeu? Probabil, de asemenea trebuie să fie atins de buze, ca în cazul lui Isaia? Nu te teme de durere. Pocăința (schimbarea gândirii) este dureroasă, dar avem nevoie de ea, pentru ca să fim după chipul Lui Dumnezeu, aici pe pământ, după chipul Aceluia, Care este atât de Sfânt! Pentru ca să primești iertare pentru păcate, pentru ca să-ți fie curățită inima, îndată vino azi la metoda Lui Dumnezeu de curățire, la puterea Sângelui Lui Iisus Hristos! Căci anume: “Sângele Lui Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat”. După ce a fost curățit, Isaia a devenit un proroc vrednic, care Îl auzea pe Dumnezeu și care transmitea oamenilor, ceea ce zicea Domnul. Dumnezeu folosește pentru lucrări mărețe “vase curate.” Devino un astfel de vas, predându-te Lui Dumnezeu pentru un scop sfânt! Domnul să te binecuvânteze la aceasta! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.